SĂ NU-L UITĂM PE IOAN ARION, MARTIRUL MARII UNIRI!

• 100 de ani! Atâţia au trecut, iată, de la înfăptuirea, la 1 Decembrie 1918, a Măreţei Uniri, visul de secole al românilor de pretutindeni! •
La ceas de sărbătoare sunt evocate, pe bună dreptate, numele marilor bărbaţi ai vremii, fruntaşi politici ori înalte feţe bisericeşti, militari neînfricaţi ori intelectuali de seamă, şcoliţi în marile capitalele europene, care au pregătit şi desăvârşit procesul istoric de întregire a neamului românesc.
Deopotrivă însă, merită să fie omagiaţi atâţia şi atâţia eroi cunoscuţi ori necunoscuţi, care s-au sacrificat de-a lungul multor veacuri, pentru înfăptuirea înaltului ideal!…
Cum nu poate şi nu trebuie uitat nici ultimul dintre martirii Unirii, cel care a pecetluit cu sângele lui actul înfăptuit la Alba Iulia, tânărul de 24 de ani, din Agrişul Ierii (fostul judeţ Turda-Arieş, astăzi judeţul Cluj), stegarul Ioan Arion!
Să încercăm, aşadar, să ne aducem aminte! Ne ajută documentele şi presa vremii. Dar şi amintirile bunicilor, care i-au fost alături eroului în acele zile memorabile, ori ale altor camarazi ai acestuia, depănate, iată, din generaţie în generaţie…
•
Atmosfera din satele transilvane, în preajma Adunării de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, era una de mare sărbătoare. Pretutindeni se făceau pregătiri intense pentru participarea la istoricul eveniment. Aşa stăteau lucrurile şi în Agriş şi în toate celelalte sate din împrejurimi…
…Abia venit din armată, voinic, isteţ şi curajos, plăcut la chip şi la vorbă, Ioan Arion îşi câştigase un bun renume nu numai în Agrişul său, sat de oameni vrednici, mândri şi harnici, ci şi în satele din jur, de pe văile Ierii şi Hăşdăţii, până pe Arieş în sus… Aşa se face că la plecarea spre AIba Iulia, delegaţii Agrişului n-au ezitat să-l aleagă pe Ioan Arion în fruntea lor, ca purtător al steagului tricolor. Era 30 noiembrie, preziua marii sărbători…
Până la Turda, agrişenilor li s-au alăturat şi alte delegaţii, coborâte din satele de munte, de pe Văile Arieşului, Ierii ori Hăşdăţii.
In aceeaşi atmosferă de mare bucurie, în cântece şi jocuri, mulţimea de delegaţi, avându-i mereu în frunte pe Ioan Arion, pe preotul Gheorghe Purdea şi pe dascălul Ioan Meţianu, a ajuns la Ghiriş (Câmpia Turzii), unde s-a urcat într-un tren special ce venea dinspre Cluj şi având direcţia Alba Iulia.
Pe cât de mare era entuziasmul românilor, ai căror reprezentanţi se revărsau din toate ţinuturile spre Bălgradul lui Mihai Viteazul, pe atât de strident şi brutal s-au manifestat acţiunile cercurilor guvernamentale maghiare, menite să contracareze tendinţele unioniste ale românilor.
În cadrul acestor acţiuni s-a înscris şi înfiinţarea încă de la 8 noiembrie 1918, a unor gărzi naţionale maghiare speciale, dispuse de-a lungul liniei ferate, în principalele staţii dintre Cluj şi Alba Iulia. Spre sfârşitul lunii noiembrie, în sprijinul acestor gărzi au fost trimise, tot de către guvernul maghiar, forţe militare regulate. Mai mult, în zilele în care spre Alba Iulia se îndreptau trenuri care-i aduceau pe delegaţii români, între Cluj şi Teiuş au fost puse în mişcare mai multe trenuri militare blindate.
În urma unor provocări ale gărzilor maghiare şi ale forţelor militare guvernamentale maghiare, păreau inevitabile şi unele intervenţii în forţă, de intimidare, ale acestora.
Mai multe documente ale vremii relatează despre astfel de provocări.
Se poate aprecia că incidentele care au culminat cu uciderea lui Ioan Arion au fost declanşate în după amiaza zilei de 30 noiembrie, la Războieni, unde fuseseră concentrate importante forţe militare, alcătuite din gardişti, militari din unităţile de siguranţă a căilor ferate, precum şi dintr-un tren special militar.
Pe la orele 14.00 ale zilei de 30 noiembrie, când un tren ce venea dinspre Târgu Mureş, plin cu delegaţi români, a intrat în gara Războieni, forţele maghiare au fost puternic iritate de bucuria şi de cântecele românilor. Iritarea s-a accentuat în jurul orelor 15.30, când în staţie a sosit un alt tren cu delegaţi români, venind dinspre Oradea – Cluj. Manifestărilor de bucurie, militarii înarmaţi le-au răspuns prin smulgerea de pe tren a drapelelor tricolore româneşti şi călcarea acestora. Conflictul a fost aplanat în cele din urmă prin plecarea românilor înspre Teiuş iar a trenului militar în direcţia Cluj.
Un alt tren cu delegaţi români, de această dată venind dinspre Ocna Mureş, este întâmpinat cu aceeaşi ostilitate în gara Războieni de către gărzile înarmate maghiare. Scenariul se repetă şi cu trenul special din direcţia Cluj şi în care, la Ghiriş (azi Câmpia Turzii), se urcase delegaţia celor din zona Turda, printre care era şi Ioan Arion.
În cele din urmă, trenurile româneşti părăsesc gara Războieni, după ce, în aceeaşi atmosferă de confruntare, câţiva militari maghiari reuşesc să rupă drapelele româneşti de pe unul din ultimele vagoane ale trenului.
Tot cu ostilitate au fost întâmpinate trenurile cu delegaţii români şi în gara Teiuş. Gărzii maghiare, aflate sub comanda căpitanului Francisc Varga, i se alăturaseră aici şi trupele de husari comandate de căpitanul Tookos, precum şi un tren blindat. În clădirea gării fuseseră ocupate, de către gardiştii maghiari, poziţii de luptă. Bucuria românilor, cântecele patriotice şi jocurile acestora nu erau bine primite, prin urmare, nici la Teiuş.
Între cele două “tabere” s-au încins dispute dure, fiind greu evitate vărsări de sânge. Abia târziu, înspre seară, trenului românesc i s-a permis să pornească spre Alba Iulia. Asupra lui însă, a fost dezlănţuit, din mai multe direcţii, un tir încrucişat de arme de foc. S-a tras, aşa cum aveau să mărturisească martori oculari, şi din clădirea gării, din trenul blindat, dar şi din alte puncte. Gloanţele l-au lovit de moarte pe stegarul Ioan Arion, tânărul mândru din Agrişul Ierii. Documentele mai menționează doi răniţi, dintre care unul avea să moară la scurt timp.
Ioan Arion a fost transportat, mai departe, la Alba Iulia. Moartea acestuia este înregistrată la Primăria Alba Iulia, precizându-se că era fiul lui Pavel şi Irina din Agriş, comitatul Turda, că avea 24 de ani şi că, declarat de către fruntaşii Unirii drept „mort al naţiunii române”, a fost înmormântat în cimitirul Maieri, în ziua de 2 decembrie, de către preotul Florian Rusan.
La solemnitatea înmormântării au luat cuvântul, între alte personalităţi, Vasile Goldiş, generalul Leonte – reprezentatul armatei române din Regat la Marea Adunare Naţională, protopopul Vasile Urzică şi preotul Florian Rusan. Ioan Arion a fost declarat martir al neamului, fiind condus pe ultimul drum de către o mulţime de patrioţi români.
Iată ce va relata mai târziu Vasile Goldiş, despre stegarul din Agriş: „În opinia publică românească s-a împământenit credinţa că Adunarea Naţională de la Alba Iulia s-a desfăşurat fără nici o jertfă de sânge. Inexact. Adunarea Naţională de la Alba Iulia şi-a avut martirul său. În preziua învierii naţionale, din toate părţile Ardealului grăbeau trenurile tixite de români spre Alba Iulia. Sosise un tren lung dinspre Cluj la Teiuş. In uşa unui vagon flăcăul Ioan Arion, înalt şi voinic, ca Făt-Frumos din poveşti, fâlfâia cu mândrie tricolorul românesc al Ardealului. Trenul se opri. În acel moment ploaia de gloanţe izbi în vagoane. O ceată de unguri înarmaţi se furişase pe acoperişul şi în podul clădirilor din staţiune.
Ioan Arion fu lovit drept în inimă. Căzu mort în braţele camarazilor. Trupul lui neînsufleţit a fost adus la Alba Iulia şi aşezat în biserica ortodoxă, de unde i s-a făcut înmormântarea Luni, în 2 Decembrie. În sicriul deschis rana era descoperită şi se vedea încă sângele închegat deasupra inimii. Adânc emoţionat, ca niciodată în viaţa mea, dinaintea de vremi cernitului iconostas al bisericuţei, i-am mulţumit pentru jertfa sângelui său vărsat pe altarul libertăţii.
Acum odihneşte în cimitirul de sub cetatea lui Mihaiu: un modest monument îi veghează la căpătâiu. Se spunea că are o mamă văduvă şi doi fraţi. Cu adâncă pietate îi pomenesc aci numele şi aş fi mângâiat, dacă cineva ar afla pe maică-sa şi pe fraţii săi şi le-ar aduce lor, în oarecare chip, prinosul de recunoştinţă de la neamul lui românesc, de dragul căruia el a trebuit să moară în floarea tinereţei de gloanţele duşmanului”.
•
După doi ani, la 28 noiembrie 1920, mai multe oficialităţi au participat la parastasul lui Ioan Arion. A fost amenajat cu această ocazie şi mormântul martirului şi, de asemenea, s-a ridicat o cruce – monument, pe care s-a înscris următorul epitaf: „Ioan Arion din comuna Aghiriş (în loc de Agriş n.n.), ucis mişeleşte de garda maghiară din Teiuş, în drum spre Marea Adunare ţinută în Alba Iulia la 1 Decembrie 1918, Naţiunea recunoscătoare”…(În urma unei intervenţii făcute în anul 1997, la Prefectura judeţului Alba, s-a corectat numele localităţii eroului, din Aghiriş în Agriş-Iara).
Să mai spunem că la 10 august 1997, în localitatea Iara, la poalele Apusenilor, într-un cadru natural binecuvântat de Domnul, a fost dezvelit şi sfinţit un monument înălţat în memoria eroului Ioan Arion, prin grija şi eforturile locuitorilor comunei, a Primăriei şi a Exploatării Miniere Iara.
Manifestările de la Iara, prilejuite de dezvelirea monumentului, au fost sprijinite de mai multe instituţii şi organizaţii naţionale, regionale, judeţene sau locale, între care: Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului, fiind prezent la festivităţi însuşi IPS Bartolomeu Anania-Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, Prefectura Cluj, Consiliul Judeţean Cluj, Inspectoratul pentru Cultură Cluj, Armata a 4-a Transilvania, Poliţia Cluj, Jandarmeria Cluj, Societatea Avram Iancu din România, Uniunea „Vatra Românească”, Uniunea Munţii Apuseni, Asociaţia Cultul Eroilor, Primăria Cluj-Napoca, Primăria Băişoara, Primăria Turda, Ziarul “Adevărul de Cluj”, precum şi mai multe formaţiuni politice.
Bustul în bronz al eroului a fost realizat de către artistul clujean Emil Creţu şi turnat la SC Metamar Baia Mare.
•
…A urmat, la scurtă vreme (30 noiembrie 1998), o altă necesară reparaţie istorică: în gara Teiuş, pe locul unde s-au petrecut evenimentele din 30 noiembrie 1918, a fost montată o placă de bronz în memoria stegarului Marii Uniri…
Peste alţi ani, la 30 noiembrie 2003, în satul eroului, Agriş, a fost dezvelit un monument al tuturor eroilor satului, căzuţi pentru Neam şi Ţară, în primul şi în al doilea război mondial. Intre ei, un loc aparte, şi-a câştigat şi bravul erou al Unirii…
Să adăugăm că în acest an, în cadrul manifestărilor care marchează un Centenar de Românie Unită, la Iara a fost repoziţionat monumentul martirului Ioan Arion, în Parcul Comunei, în apropierea bustului Craiului Munţilor, Avram Iancu, prin grija Primăriei şi a Consiliului Local Iara. Resfinţirea monumentului s-a făcut joi, 15 noiembrie, de către IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Sălajului şi Maramureşului, însoţit de un sobor de preoţi.
De asemenea, la Teiuş, pe o alee a personalităţilor, situată în zona centrală a oraşului, a fost dezvelit, vineri, 23 noiembrie, un bust al martirului Ioan Arion, în prezenţa IPS Arhiepiscopului Irineu, a unor înalte oficialităţi, a unei delegaţii a comunei Iara şi a numeroşi localnici…

Emil LUCA