„Lagărele” de (re)educare

Prima zi de școală offline a trecut. După unii părinți, un circ ieftin și scârbos, camuflaj pentru alegerile care bat la ușă. Cum au mânat ei pruncii așa ca pe vite, unul câte unul, la distanță, cu botnița de rigoare. De după garduri, părinții excitați și entuziasmați, cu „miliția” suflându-le în ceafă, făceau poze, etalându-și gadgeturile. Unii au uitat să le dea copiilor și pungi la purtător, să aibă unde să strănute. Ori poate unde să respire pe furiș. Mulți părinți nu și-au dus pruncii la școală și au depus o cerere în care solicită insistent și vehement școlarizare exlcusiv online. S-ar putea ca dorința să li se îndeplinească după alegeri. Acești părinți nu admit reguli imbecile aplicate pe copii. Pleacă de la premisa că nici o analfabetă sau semidoctă nu o să le bage odraslele ca pe găini în cotețe din plexiglas. Din păcate, copiii sunt prinși ca într-o menghină între două tabere. Cea a părinților, profesorilor și funcționarilor din educație care susțin că școala trebuie să înceapă și să se desfășoare cât mai normal cu putință pentru că altfel copiii nu învață nimic. Respectiv tabăra „revoluționarilor”, formată din părinții și profesorii care se tem de faptul că venirea copiilor la școală va reprezenta un pericol pentru toată lumea din cauză că va crește rapid numărul de infectări. Disputa face deliciul pruncilor, care în timp ce navighează pe Tik Tok, se amuză de gâlceava părinților. Până deunăzi, mă gândeam că românilor le poți face orice, le poți lua orice, dar totul până la copii. M-am înșelat amarnic. Urâte vremuri și extrem de triste. O națiune care nu mai știe să-și apere copiii e deja pierdută, doar că încă n-o știe. Stau și mă întreb, inutil, dar tot mă întreb, oare cum ar fi fost să se fi trezit cu școlile goale? Dacă nu apărea nici un copil, să fi fost pustiu în lagărele de reeducare. Doar ei cu speech-urile responsabile și dezinfectanții-n gât, păziți de miliție. Răspunsul nu-l voi afla niciodată. Din păcate. Ceea ce a început luni nu se poate numi școală, ci propagandă, pușcărie, terorizarea minorilor, rele tratamente aplicate minorilor, reeducare covidă, dictatură pedagogică! Să spui că totul va fi bine când îi îmbolnăvești voit de anxietate! Care adult se simte bine la vederea polițiștilor în uniforme? E bine, totuși, că sunt mulți sărmani cu duhul care transformă tot circul acesta în ceva funny. Bine ar fi ca cei îndrituiți să știe să creeze jocuri cu cei mici pentru a nu simți că sunt aruncați leilor în arenă. Totul e o joacă. Exista mesaje pe care le citim înainte de a viziona un film horror: imaginile vă pot afecta emoțional. Ducem lipsă de conștiințe vii. Acest popor are lipsă cronică de conștiință și curaj de a riposta. Îmi doresc ca generația aceasta de copii, abuzată psihic, să crească sănătos pe cât posibil și, de ce nu, să-i tragă la răspundere pe toți cei care permit asemenea orori. Perturbarea învățământului românesc va avea cu siguranță consecințe grave, dar acestea pot fi absorbite în următorii trei ani prin politici publice adecvate. Nu pot să nu mă întreb cum vor reuși autoritățile să impună măsuri de protecție în peste 6000 de școli, când se dovedesc incapabile să facă ordine pe litoral, unde nu se mai ține cont de nimic?

Cristian FOCȘANU

Articole din aceeasi categorie

One Response to „Lagărele” de (re)educare

  1. Oparin Coacervează

    Wow ! Numa teroare și pușcărie !
    Iar noi n-am observat nimic !!