Viaţa consacrată – o viaţă dăruită cu forţa de a-l propovădui pe Hristos

„Sunt fericit, Doamne, că vii în sufletul meu, / Ale Tale Sfinte Taine le primesc acum şi eu. / Eşti a mea speranţă, Doamne, Tu m-ajuţi să cred în Tine, / Astfel pacea ta cerească vine-n suflet şi la mine” – sunt versuri care se cântă în timpul Sfintei Liturghii, la Împărtăşanie.

Această fericire, uneori încununată cu spinii urmării lui Hristos şi pe Calea Crucii, prin încercări şi suferinţe, o au ca ideal zilnic cei care au ales o viaţă în, cu şi pentru Dumnezeu: persoanele consacrate, călugării şi călugăriţele, acei bărbaţi şi femei care prin voturile depuse – ale ascultării, sărăciei şi castităţii -, au ales să primească şi să poarte în suflet o prezenţă tainică şi luminoasă, binevoitoare şi binefăcătoare, izvorâtoare de lumină şi pace, prezenţa lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel făcut Om din iubire pentru oameni.

În Biserica Catolică de rit latin şi bizantin, începând din anul 1996, persoanelor consacrate şi misiunii lor în lume le este dedicată o zi din calendarul liturgic – Sărbătoarea „Întâmpinării Domnului în Templu”, din 2 februarie. În întâmpinarea acestei sărbători, an de an, şi în Eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla, ordinele şi congregaţiile religioase se reunesc în rugăciune comună, mai întâi pentru o seară de reculegere în liniştea unei mănăstiri, pentru a participa apoi la Sf. Liturghie a sărbătorii, cu Episcopul eparhial, în Catedrala episcopală.

Aniversarea Zilei Vieţii Consacrate din 2017, la Cluj, a avut o semnificaţie şi o bogăţie spirituală în plus prin prezenţa a numeroşi tineri, care au fost invitaţi să facă cunoştinţă cu fraţii şi surorile din diferitele ordine călugăreşti cu ocazia unei seri de rugăciune, organizată în 1 februarie la centrul de spiritualitate „Manresa” din cart. Zorilor. Lor le-a fost dedicată rugăciunea, mărturiile şi cuvintele de învăţătură care au însoţit acest timp.

În cadrul programului, pr. Olivo Bosa din Societatea lui Isus a pus întrebarea: „De unde vine vocaţia?” şi a răspuns: „Noi (persoanele consacrate), purtăm în noi înşine o forţă, o putere, o viaţă, care ar trebui în mod firesc să se dezvolte şi să îi uimească pe ceilalţi, pentru că noi îl purtăm pe Hristos. Dacă nu ne deosebim de ceilalţi, înseamnă că, din păcate, nu am dezvoltat această viaţă. Atunci, cine este persoana consacrată? Ar trebui să fie acea persoana care aminteşte fiecărui om că şi el are în sinea sa această forţă, această prezenţă, acest dar minunat. Aceasta este funcţia persoanelor consacrate: de a aminti tuturor creştinilor ca suntem făcuţi ca să purtăm în noi viaţa lui Dumnezeu”.

Prezent la întâlnire, PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla, a reluat câteva idei dintr-un discurs pe care Sfântul Părinte l-a făcut recent, la Roma, în cadrul unei întâlniri cu reprezentanţi ai Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi ai Societăţilor de Viaţă Apostolică: „Se spune că trăim într-o epocă în transformare. Sfântul Părinte utilizează un joc de cuvinte, el spune: «Nu este o epocă în schimbare, ci este o schimbare de epocă». Acest fapt este datorat culturii digitale care introduce şi o anumită mentalitate de gândire. Astfel, viteza mare cu care se transmite informaţia pretinde o viteză de înţelegere corespunzătoare, dar, din nefericire, există şi o lipsă a timpului, ceea ce duce la imposibilitatea de a pătrunde în sensul şi înţelesul anumitor scrieri, cuvinte, pe care le ascultăm sau le citim. De aici decurg şi anumite caracteristici ale acestei epoci, între care este «cultura fragmentului», a provizoriului, a consumismului, a virtualului – în care nu mai stai de vorbă faţă în faţă cu prietenul, pentru că îl găseşti pe Facebook şi pe Twitter şi pe celelalte reţele de socializare, este o cultură care nu lasă în suflet decât un mare gol, este o cultură a vacuumului şi acesta este marele pericol. Tocmai în acest vacuum, acest gol interior care se creează, intră forţa răului.

Sfântul Părinte vorbeşte despre «lumea tineretului, o lume complexă, în acelaşi timp bogată şi provocatoare. Nu lipsesc tineri foarte generoşi, solidari şi angajaţi la nivel religios şi social; tineri care caută o adevărată viaţă spirituală; tineri cărora le este foame de ceva diferit de ceea ce oferă lumea. Există tineri minunaţi şi nu sunt puţini. Însă şi printre tineri există multe victime ale logicii mondenităţii, care se poate sintetiza astfel: căutarea succesului cu orice preţ, a banului uşor şi a plăcerii uşoare. Această logică seduce şi mulţi tineri». Se pune întrebarea: Ce să facem? Şi Sfântul Părinte răspunde: «Angajarea noastră nu poate să fie alta decât să fim alături de ei pentru a-i molipsi cu bucuria Evangheliei şi a conştiinţei apartenenţei la Hristos. Această cultură trebuie evanghelizată dacă vrem ca tinerii să nu eşueze». Aşadar, să fim alături de ei – să ieşim şi să mergem cu ei, acolo unde sunt ei! Persoanele consacrate trebuie să fie precum lumânarea pe care un copil o ia în mână când merge prin întuneric: acea lumânare care luminează în întuneric şi care chiar coboară în întuneric, trebuie să fim noi, persoanele consacrate, să nu-i lăsăm în întuneric singuri, să le luminăm întunericul!”, a subliniat Ierarhul greco-catolic clujean.

V.S.