Unde se duce grăsimea de pe corp… atunci când se duce?

Multă lume îşi face probleme în legătură cu creşterea în greutate, în special de sărbători, când tentaţiile culinare sunt mai mari şi când majoritatea persoanelor se odihnesc şi fac mai puţină mişcare. Modul în care grăsimea se acumulează nu mai e demult un mister deoarece este evident că toate acele calorii acumulate din alimente, şi care nu sunt ”arse”, se depun într-un strat care, la unele persoane, poate creşte aproape văzând cu ochii. Însă, unde se duce, grăsimea… atunci când se duce? – scrie AGERPRES.

Grăsimea nu se ”topeşte” pur şi simplu, ci ea dispare în cadrul unui proces complex, la care contribuie mai mulţi factori, iar înţelegerea modului în care acest strat nedorit dispare îi poate ajuta pe cei care doresc să deţină ”secretul” pentru a slăbi mai uşor.

Corpul foloseşte depozitul de grăsime acumulat după ce rămâne fără o altă sursă de energie, zahărul, după cum arată Live Science. Mai întâi, moleculele mai mari de grăsime, numite trigliceride, sunt descompuse în molecule mai mici. Apoi, celulele ”ard” aceste molecule mai mici combinându-le cu oxigenul pentru a produce energie.

Dacă celulele au nevoie de multă energie, aşa cum se întâmplă în timpul exerciţiilor fizice, acest mecanism de descompunere este accelerat.

Din procesul de producere a energiei rezultă reziduuri – dioxid de carbon (CO2) şi apă (H2O). CO2 iese din corp în timpul expiraţiei, iar H2O este eliminată prin transpiraţie, urină, fecale sau alte fluide corporale.

Potrivit omului de ştiinţă australian Ruben Meerman, supranumit ”The Surfing Scientist”, care a publicat în urmă cu doi ani un studiu bazat pe un articol ştiinţific publicat în 1949, 84 la sută dintre atomii grăsimii sunt eliminaţi sub formă de CO2, restul de 16 la sută se pierde sub formă lichidă.

Atomii de oxigen sunt împărţiţi între bioxidul de carbon şi apă în proporţie de 2 la 1, ceea ce înseamnă că la fiecare patru atomi de oxigen expiraţi, doi sunt eliminaţi prin fluidele corporale ca transpiraţia, lacrimile sau urina.

La fiecare kilogram de grăsime pierdută sau oxidată, corpul are nevoie de cantităţi suplimentare de oxigen.

După calculele oamenilor de ştiinţă, prin pierderea a 10 kg de grăsime este nevoie de 29 kg de oxigen, ceea ce duce la producerea de 28 kg de CO2 şi 11 kg de apă, arată şi iflscience.com. Potrivit socotelilor, 8,4 kg din grăsime sunt expirate sub formă de CO2 şi doar 1,6 kg sunt eliminate prin fluide, fapt ce duce la concluzia că plămânii reprezintă principalul organ ce contribuie la pierderea din greutate.

Aşadar, secretul constă în a face cât mai multă activitate fizică. Acest lucru nu presupune însă neapărat practicarea unui sport, ci pur şi simplu mişcare cât mai multă, după cum subliniază cercetătorul.

”Ceea ce s-a descoperit printr-un experiment foarte isteţ realizat pe o mulţime de oameni care au fost hrăniţi excesiv, este că unele persoane se îngraşă mai mult decât altele. Cei care nu s-au îngrăşat se pare că erau mai agitaţi. Termenul pretenţios pentru aceasta este activitate termogenetică fără exerciţii (ATFE)”, a explicat acesta conform ABC Science.

Potrivit expertului, această stare de agitaţie prin care o persoană face mai multă mişcare în mod inconştient ”mişcă muşchii, consumă energie”. ”Prin urmare, deşi nu pare că faci exerciţii fizice, gradul de activitate fizică este mai ridicat” decât al celor mai puţin agitaţi, a mai spus Meerman.