Trei obiective ale Arhiepiscopiei Clujului pentru Jubileul Marii Uniri

Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului dorește să marcheze simbolic Jubileul celor 100 de ani de la Marea Unire prin cultivarea memoriei unor mari oameni ai Bisericii, care au ilustrat, prin viața și mai ales prin slujirea lor, istoria noastră, atât locală, cât și națională, dar și prin marcarea unor locuri și evenimente simbolice, care ilustrează parcursul celor 100 de ani de la reîntregirea țării.

Sfințirea bisericii „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca

Construită în perimetrul vechii cetăți medievale a Clujului, biserica „Schimbarea la Față” de pe bulevardul Eroilor este un veritabil manifest spiritual care arată că ortodoxia poate fi modernă și, în același timp, să se inspire din tradiție, dar și că arta, reintegrată în spațiul credinței, poate să construiască un veritabil ecumenism al frumuseții lui Dumnezeu. În acest sens, Mitropolitul Bartolomeu numea această biserică „una a reconcilierii”, care stă sub semnul detensionării relațiilor cu Biserica Greco-Catolică, dar mai ales pentru faptul că frumusețea interiorului ei este dată de sinteza artistică inspirată, realizată de un artist ortodox, Silviu Oravitzan, și de unul catolic, Ivan Marko Rupnik.

Biserica este construită într-un stil neobizantin, cu balcon la fațadă și coloane peristil, fiind practic încadrată în ansamblul arhitectural istoric al orașului. Piatra de temelie a fost sfințită de Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu în anul 1999, iar lucrările au fost încheiate în decembrie 2004. În spațiul interior, mozaicurile, realizate de pictorul și teologul iezuit Marko Ivan Rupnik, redau o veritabilă sinteză teologică între canonul artei bizantine și canonul artei occidentale. Dialogul iconografic din naos arată drumul Creației, de la început, spre transfigurarea eshatologică, încadrată de marile scene precum Nașterea Domnului, Botezul, Schimbarea la Față, Răstignirea și Învierea Domnului. Maica Domnului Platytera și arcada triumfală, cu scena Înălțării Domnului, Pantocratorul și picturile din naos redau, într-o bogăție de materiale folosite, autenticul dialog dintre arta bizantină și cea latină din primul mileniu de istorie a Bisericii creștine. Iconostasul, realizat, în lemn de tei aurit, de artistul Silviu Oravitzan, își propune să ilustreze, într-o inepuizabilă bogăție cruciformă, lumina spirituală care izvorăște din prezența și lucrarea lui Dumnezeu și pe care omul este chemat să o vadă.

Această biserică simbol, ce privește spre viitor ca un manifest de dialog și reconciliere, va fi sfințită anul viitor.

Sfințirea Mănăstirii Mihai Vodă din Turda

În imediata vecinătate a mormântului voievodului Mihai Viteazul, de lângă Turda, se ridică una din tinerele mânăstiri din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului. Proiectul acestei ctitorii mânăstireşti s-a născut în urmă cu 16 ani, când la ceremonia de comemorare a 400 de ani de la moartea voievodului întregitor de țară, Mitropolitul Bartolomeu a anunţat intenţia ca locul unde i s-a marcat convenţional mormântul să nu fie reprezentat doar de un simplu cenotaf, ci şi de o mânăstire, în care să fie aduse neîncetat rugăciuni şi slujbe, „pentru pomenirea marelui voievod şi a tuturor celor care, de-a lungul veacurilor, şi-au dat prinosul de jertfă pentru libertatea, demnitatea şi unitatea poporului român”. Ideea a fost adoptată imediat, cu însufleţire, nu numai de credincioşi şi de cei prezenţi la solemnitatea de acum 16 ani, ci şi de autorităţi, care au concesionat terenul destinat viitorului aşezământ monahal şi au sprijinit proiectul pe toată durata construcţiei.

Locul de lângă Turda a fost marcat ca loc al jertfei voievodului Mihai Viteazul încă din perioada interbelică, când, în anul 1923, la iniţiativa Societăţii Femeilor Ortodoxe din Turda, a fost înălţată o troiţă din lemn pe locul asasinatului. În 1977, cu prilejul sărbătoririi unui secol de la proclamarea independenţei României, în locul troiţei a fost înălţat un impozant monument din beton armat, placat cu marmură, în stilul realismului socialist. După Revoluţie, anual, pe data 21 august, pe platoul din vecinătatea Turzii se oficiază Sfânta Liturghie şi o slujbă de pomenire, perpetuându-se nu doar istoric, ci şi liturgic, memoria eroului nostru naţional.

Proiectul mânăstirii turdene reprezintă o copie arhitecturală a vechii mânăstiri „Mihai Vodă” din Bucureşti, ctitorie a banului Mihai, din veacul al XVI-lea, din 1591, dar mutilată de avântul edilitar din ultimii ani ai regimului comunist. În prezent, complexul monahal de la Turda este complet ridicat și finisat și conține biserica mânăstirii, corpuri de chilii cu paraclis, înconjurat de un zid de incintă, cu clopotniţă. Obştea de călugăriţe este condusă de maica stareţă Andreea Zdrobău, avându-l ca duhovnic pe părintele Ilie Hanuschi.

Această mănăstire simbol va fi sfințită anul viitor.

Statuia Episcopului Nicolae Ivan și a Mitropolitului Bartolomeu, în fața Catedralei Mitropolitane

În șirul bărbaților iluștri ai Bisericii, care și-au legat viața și activitatea de evenimentul Marii Uniri, se înscrie numele Episcopului Nicolae Ivan (1921-1935), reîntemeietor al Eparhiei Clujului, care a păstorit cu un neîntrecut har de ctitor, lăsând posterităţii Catedrala din inima orașului, reşedinţa eparhială, prima Academie Teologică, revista „Renaşterea”, dar, în primul rând, împlinirea unui vis de veacuri al românilor ortodocşi ardeleni, care şi-au dorit un ierarh al lor în metropola Transilvaniei. Alături de numele primului episcop al Clujului, la loc de cinste se află și numele Mitropolitului Bartolomeu Anania (1993-2011), care a făcut istorie prin înființarea Mitropoliei Clujului, în anul 2006. Tălmăcitor al Bibliei şi ctitor remarcabil, Mitropolitul Bartolomeu a păstorit Eparhia clujeană cu înţelepciune, reuşind să-i dinamizeze activitatea, pentru a răspunde prompt şi eficient solicitărilor noi şi tot mai diverse ale lumii moderne.

Acestor doi mari ierarhi, Arhiepiscopia noastră dorește să le ridice câte o statuie în fața Catedralei Mitropolitane. Prin acest gest s-ar pune și mai mult în valoare spațiul Pieței Avram Iancu, dăruit de municipalitate „pentru Catedrală, pentru parc public și pentru statuile ce se vor ridica în amintirea bărbaților binemeritați pentru neamul românesc”.

Un astfel de demers a fost asumat în urmă cu mai bine de cinci ani și de Academia Română, Filiala Cluj, care a propus ridicarea celor două statui în fața Catedralei și a promovat această idee în rândul intelectualității clujene. Concursul pentru realizarea celor două statui va fi lansat oficial la sfârşitul lunii septembrie a acestui an.

Pr. Bogdan IVANOV