Sunt un profesor privilegiat

Probabil că lumea mă consideră un profesor privilegiat. Predau matematică la una din cele mai bune școli din Cluj-Napoca. Elevii mei sunt, în general, elevi ambițioși, deciși să participe la cele mai înalte etape ale olimpiadelor și concursurilor școlare, cu părinți care sunt interesați de educația și de performanța școlară a copiilor lor. Elevi și părinți pentru care o notă sau medie mai mică este o tragedie.

Majoritatea elevilor mei sunt motivați (unii intrinsec, alții extrinsec, alții și intrinsec și extrinsec) să învețe matematica. Deci, da, lumea mă consideră un profesor privilegiat și pot înțelege de ce.

Sunt conștientă că deși sistemul educațional românesc își propune acordarea de șanse egale tuturor elevilor din România, suntem foarte departe de acest deziderat. De câțiva ani mi-am propus să fac ceva pentru a sprijini formarea elevilor care nu sunt atât de norocoși ca elevii mei. Echipa proiectului „Voluntari pentru Educație” a Asociației de sprijin a activității Inspectoratului Școlar Județean Cluj a fost în căutare voluntari tocmai atunci când eu eram în căutare de elevi care să aibă nevoie de sprijinul meu în învățare.

Am lucrat în cadrul acestui proiect în anul școlar 2018 – 2019 și a fost o experiență pe care sper să o pot repeta în anii școlari viitori. Am lucrat cu elevi de toate clasele (de la clasa a V-a la clasa a XII-a), de gimnaziu, liceu, școală profesională care urmează un tratament în Institutul Oncologic din Cluj-Napoca.

Am lucrat în acest proiect cu elevi care doresc să învețe în timpul tratamentului, chiar dacă branula îi împiedică să ia notițe sau să scrie rezolvarea exercițiilor, chiar dacă ședința de chimio-terapie de dimineață îi obligă să stea în poziție orizontală sau le dă o stare de rău. Am învățat foarte multe de la elevi. Am învățat că:

▪ matematica poate fi și povestită – unul dintre elevi a rezolvat mental o ecuație destul de complicată … mi-a dictat rezolvarea și eu am scris-o;

▪ matematica poate fi și doar văzută – pentru geometria în spațiu sau fracții am utilizat cu elevii în principal Geogebra dar și alte aplicații matematice … și elevii erau bucuroși că pot vedea (unele) concepte matematice; cei de clasa a VIII-a au învățat foarte repede elementele corpurilor geometrice și pozițiile relative a 2 drepte, respectiv, a 2 plane și a unei drepte față de plan în spațiu folosind corpurile geometrice reprezentate în Geogebra;

▪ părinții pot deveni „scribii” elevilor – într-una din zile, un elev de clasa a VI-a și-a rugat mama să scrie în locul lui. El îi spunea ce să scrie, mama scria. La un moment dat mama a greșit un simbol matematic, elevul a dojenit-o că a uitat simbolul și m-a rugat să îi arat mamei cum să îl scrie. „Mai aveți un elev”,  a spus mama, zâmbind;

▪ visurile și matematica pot merge mână în mână – o elevă de la școala profesională m-a rugat să nu ne rezumăm la matematica din programă pentru că ea vrea să continue liceul după ce termină școala profesională, să promoveze examenul de Bacalaureat și să meargă la facultate;

▪ unii elevi doresc să primească teme – după lecția Cel mai mic multiplu comun a două numere naturale; aducerea fracțiilor la un numitor comun am uitat să-i dau temă elevului de clasa a V-a cu care am lucrat; când să ies din salon, elevul mi-a amintit de temă spunându-mi că ar vrea să mai exerseze aducerea fracțiilor la numitor comun;

▪ există părinți care se bucură că existăm – pregătirea dinaintea orei când mama caută în dulap caietul, creionul, pixul, zâmbetul mamei când iese din salon și ne urează să avem „o lecție frumoasă”, mulțumirile mamei de la finalul lecției; toate acestea mă făceau să cred că nu doar elevii se bucurau de lecțiile de la spital.

În cadrul lecțiilor de la Institutul Oncologic valorile nu mai sunt aceleași. Spre deosebire de elevii mei de la școală, acești elevi erau mai degrabă interesați de învățare decât de note. Se bucurau și ei când luau o notă mare, dar nu era nicio tragedie dacă nota era mai mică… Și e absolut normal ca pentru niște elevi care se luptă cu o boală grea, notele să nu mai fie esența.

Au reușit să îmi transmită și mie acest lucru; în viață, luați de val, uităm cât de important este că existăm și că, fiind sănătoși, putem face lucrurile pe care dorim să le facem. Orice probleme avem, realizăm că acestea sunt aproape ridicole în comparație cu problemele de sănătate ale elevilor de la Institutul Oncologic.

Experiența de predare din cadrul proiectului Voluntari pentru Educație mă face să pot spune și eu că sunt un profesor privilegiat.

Prof. Ariana-Stanca VĂCĂREȚU
Colegiul Național „Emil Racoviță” Cluj-Napoca