SPRE O CORECTĂ DEFINIRE A PROVINCIILOR GEOGRAFICO-ISTORICE ALE ROMÂNIEI (II)

În legătură cu întinsul teritoriu din sudul României – privit într-o condiţie de largă generalizare, se constată că acesta ocupă versantele sudice ale Carpaţilor Meridionali şi parţial ale Carpaţilor Curburii, situaţia repetîndu-se în aceeaşi condiţie de poziţionare în privinţa Subcarpaţilor Getici şi ai Curburii, după care urmează, pînă la Dunăre, cîmpiile Munteniei şi Olteniei – se constată că acesta face parte din ultimele două provincii geografico-istorice ale României, respectiv Muntenia, cu judeţele Argeş (Piteşti), Dîmboviţa (Tîrgovişte), Prahova (Ploieşti), Buzău (Buzău), Teleorman (Alexandria), Giurgiu (Giurgiu), Ilfov (Bucureşti), Călăraşi (Călăraşi), Ialomiţa (Slobozia), Brăila (Brăila) şi Municipiul Bucureşti şi Oltenia, cu judeţele Gorj (Tîrgu Jiu), Vîlcea (Rîmnicu Vîlcea), Mehedinţi (Drobeta-Turnu Severin), Craiova (Craiova) şi Olt (Slatina).

Pentru a avea o privire de ansamblu asupra provinciilor geografico-istorice ale României, s-a considerat a fi necesară evidenţierea a două caracteristici fundamentale ale unităţilor teritoriale analizate, respectiv suprafaţa şi numărul de locuitori, exprimate în valori absolute şi relative, în legătură firească cu acestea avîndu-se în vedere repartiţia populaţiei, redată prin indicele de densitate (loc./km2) (tabelul 1).

Cît priveşte prima caracteristică – suprafaţa – se constată că ponderea cea mai ridicată, aproape un sfert din teritoriul ţării (238391 km2) revine Transilvaniei (23,9%), urmată de Muntenia (19,8%, din aceasta 0,1%, respectiv 228 km2, revenind municipiului Bucureşti), Moldova (19,4%), Oltenia (12,3%) şi Banat (10,5%), după care valorile de frecvenţă scad la sub 10%, cea mai redusă înregistrîndu-se în cazul Provinciei Crişana (3,2%), care este formată doar dintr-un singur judeţ, respectiv Bihor (tab. 1 şi fig. 2).

În cazul celei de a doua caracteristici – numărul de locuitori – la nivelul anului 2007, se evidenţiază prezenţa unor valori procentuale simţitor diferite de la o provincie la alta, ponderea cea mai ridicată fiind înregistrată în situaţia Munteniei (29,6%, din care 9%, 1931838 locuitori sînt în Bucureşti), următoarele locuri fiind deţinute, în ordine, de Moldova (22%), Transilvania (19,7%), Oltenia (10,6%), Banat (6,7%), Dobrogea, Maramureş şi Crişana (tab.1, fig. 3).

Relaţia dintre numărul de locuitori)suprafaţă pune în evidenţă gradul de ocupare a teritoriului provinciilor geografico-istorice, exprimată prin densitate (locuitori)km2), care este destul de diferită de la o situaţie la alta.

Astfel, faţă de media de 90,3 loc./km2 înregistrată la nivelul ţării, în anul 2007, valoarea cea mai ridicată este prezentă în Muntenia (135,4 loc./km2, aceasta modificîndu-se esenţial în condiţia în care densitatea este calculată separat pentru municipiul Bucureşti (8473 loc./km2) şi apoi pentru Muntenia, cu cele 10 judeţe componente (94,8 loc./km2). În afara situaţiei menţionate cu privire la Muntenia, valori ale densităţii situate peste media la nivel naţional se înregistrează doar în Moldova (102,5 loc./km2), după care acestea se reduc în mod treptat în celelalte provincii: Maramureş (82 loc./km2), Crişana (78,8 loc./km2), Oltenia (78 loc./km2), Transilvania (74,5 loc./km2), Dobrogea (62,2 loc./km2) şi Banat (58,2 loc./km2).

Analiza provinciilor geografico-istorice la nivelul poziţiei de dispunere geografică pe teritoriul ţării, pe baza indicatorilor de suprafaţă şi populaţie duce la constatarea că cele din partea centrală şi vestică a României (Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş ) se înscriu cu 42,1% din suprafaţa României (238 391 km2) şi 33,3% din populaţie (21 537 563 locuitori), din est (Moldova) cu 19,4% şi 22%, din sud-est (Dobrogea) cu 6,5% şi 4,5%, iar cele din sud (Muntenia, cu 10 judeţe ale sale şi municipiul Bucureşti şi Oltenia) cu 32% şi 40,2%.

CÎTEVA CONCLUZII

Problematica urmărită impune evidenţierea cîtorva aspecte de generalizare cu privire la teritoriile dimensionale de nivelul doi, în condiţia în care nivelul unu este România:

– teritoriile avute în vedere sînt provincii geografico-istorice, cuprinderea sub această denumire fiind susţinută de poziţia geografică pe cuprinsul României, de caracteristicile geografico-fizice (relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, soluri, resurse ale solului şi subsolului) şi geografico-umane (populaţie, aşezări, întreaga gamă a activităţilor desfăşurate de către factorul uman), peste toate aceste condiţionări înscriindu-se complexitatea faptelor istorice derulate de la începutul omenirii pînă astăzi;

– în timp, pe baza factorilor de determinare menţionaţi, s-au conturat denumirile (toponimele) diferitelor compartimente de pe cuprinsul ţării, respectiv provinciile geografico-istorice, în prezent, aşa cum rezultă din analiza anterioară, acestea se înscriu într-o anumită coordonată de stabilitate pentru partea de est a ţării (Moldova), sud-est (Dobrogea) şi sud (Muntenia şi Oltenia), în timp ce partea centrală şi vestică a României, datorită unor viziuni nu întotdeauna concordante cu realitatea factorilor de determinare, se înregistrează neajunsuri destul de semnificative, puse în evidenţă în suficientă măsură prin exemplele prezentate anterior în studiul de faţă;

– într-un număr însemnat de materiale ajunse la îndemîna consumatorilor de mass-media, definirile relativ frecvente sînt de Ardeal şi ardeleni, atribuite întregului teritoriu din centrul şi vestul ţării sau numai unor părţi din acesta, apoi de Transilvania şi transilvăneni, tot în condiţia de cuprindere a spaţiului de la interiorul arcului Carpatic şi a faţadei vestice a României sau a unora dintre componentele teritoriului avut în vedere;

– desigur, faţă de cele menţionate, mass-media elaborează şi difuzează spre cei interesaţi numeroase materiale care definesc, în modul cel mai potrivit, pe baza factorilor de determinare amintiţi anterior, provinciile geografico-istorice din partea centrală şi de vest a României, în primul caz fiind vorba de Transilvania, iar în al doilea, de la sud către nord, de Banat, Crişana şi Maramureş;

– trebuie menţionat, apoi, pe de o parte, că spaţiile ce cuprind centrul şi vestul României nu pot fi definite, împreună, sub numele de Transilvania, deoarece într-un profil transversal vest-est (Chişineu-Criş – Ştei – Turda – Tîrgu Mureş – Sovata – Gheorgheni, spre exemplu), unităţile de relief sînt reprezentate de Cîmpia de Vest, Dealurile de Vest, Munţii Apuseni, Depresiunea Transilvaniei şi apoi Munţii Gurghiului, situaţie care, după cel mai simplu raţionament, nu ne permite să afirmăm că avem de a face cu un teritoriu de peste pădure, iar pe de alta spaţiului adus în discuţie nu-i poate fi atribuită, din aceleaşi motive, nici denumirea (toponimul) de Ardeal etc.

Într-o condiţie de maximă generalizare, oprindu-ne la cele analizate pînă aici, deoarece cu privire la această problemă au fost şi vor mai fi alte preocupări, trebuie subliniate două situaţii ce se impun cu deosebită necesitate:

– acceptarea de atribuire pentru componentele de nivelul doi ale teritoriului ţării (nivelul unu fiind România, iar de nivelul trei sînt judeţele) a denumirilor (toponimelor) de provincii geografico-istorice, în număr de opt, prezente într-o dispunere dintre cele mai potrivite şi funcţionale: Transilvania, în partea centrală, inima României, apoi de la sud spre nord, pe faţada vestică, Banat, Crişana şi Maramureş, în spaţiul din estul Transilvaniei fiind situată Moldova, în sud-est (între Dunăre şi Marea Neagră) Dobrogea, iar în sudul ţării sînt provinciile Muntenia şi Oltenia;

– pentru înlăturarea numeroaselor neajunsuri cu privire la utilizarea denumirilor (toponimelor) din partea centrală şi vestică a României, se impune renunţarea treptată la toponimul de Ardeal, care este fără acoperire în evidenţierea oricărui teritoriu de pe cuprinsul României, situaţia fiind demonstrată, între altele, şi de faptul că atunci cînd diferitele persoane, care operează cu această denumire, în momentul în care sînt chestionate cu privire la concretizarea nominală a spaţiului corespunzător, încep să se uite în toate direcţiile, să dea din umeri sau să-l privească cu ochi mari pe solicitantul de răspuns.

Prof. univ. dr. Grigor P. POP,

Facultatea de Geografie,

Universitatea „Babeş-Bolyai”

E-mail: grigor@geografie.ubbcluj.ro