Rolul Papei în noua bătălie pentru religie: combaterea dictaturii relativismului

Der Spiegel

Mulţi fac apel ca Papa Benedict al XVI-lea să se adapteze, el şi biserica pe care o conduce, la vremurile actuale. Criticii spun că Suveranul Pontif ar trebui să acorde atenţie rezultatelor sondajului care arată că numeroşi catolici germani doresc reforme şi că ar trebui să-l asculte pe teologul critic Hans Küng şi mişcarea de reformă din Austria, unde sute de preoţi disidenţi cer deschis o schimbare.

Benedict al XVI-lea este întruchiparea rezistenţei la obsesiile de astăzi, cînd rating-ul şi sexul sînt mai importante decît orice articol de credinţă. Dar el îşi îndeplineşte rolul cu o voce blîndă şi cu statornicia unui om profund religios.

În ultima ceremonie înainte de a fi ales Papă, Cardinalul Ratzinger a predicat împotriva “dictaturii relativismului” şi a ideologiei “merge orice”. Astăzi, mulţi observatori privesc acea predică ca pe o declaraţie care prefigura abordarea pe care urma să o aibă ca Papă.

În corul de voci de parlamentari care şi-au spus opiniile privind discursul Papei în Parlamentul german, s-a remarcat una în mod special, cea a lui Pascal Kober, un membru al Bundestagului din Partidul Liber Democrat (FDP), de religie protestantă. El a declarat că se aşteaptă ca Papa să pronunţe un discurs care “contracarează puternic trivializarea crescîndă a mesajului creştin într-o religie în care te simţi bine”, o remarcă uimitor de curajoasă, mai ales din partea unui protestant.

În Germania, Papa a atins una din temele principale ale papalităţii sale: scăderea religiozităţii. Dar a discutat de asemenea cu cancelarul Angela Merkel despre criza financiară şi a declarat că înţelege protestele din jurul vizitei sale. Discursul său în faţa Parlamentului, în pofida celor 45 scaune goale ale Partidului Stîngii şi a mai multora din rîndul Verzilor, a fost bine primit. Papa a avertizat că politicienii trebuie să se abţină de la a-şi sacrifica valorile pentru putere, spunînd că este o lecţie pe care “noi, germanii, o cunoaştem din proprie experienţă”.

El a spus, de asemenea, că valorile europene, cum ar fi drepturile omului şi egalitatea, îşi au rădăcina într-o credinţă în Dumnezeu şi a afirmat că “a ignora acest lucru sau a-l vedea ca parte a trecutului nostru ar fi o amputare a culturii noastre ca întreg.” El a spus că cultura Europei este rezultatul întîlnirii dintre “credinţa lui Israel în Dumnezeu, logica filosofică a Greciei şi gîndirea juridică a Romei. Aceasta întîlnire tripartită formează identitatea interioară a Europei”.

Mesajul principal al Papei pentru vizita sa a devenit clar însă imediat după ce a ajuns la Bellevue Palace, reşedinţa preşedintelui Christian Wulff, la Berlin. În primele remarci oficiale, Papa Benedict a deplîns indiferenţa în creştere faţă de religie în Germania. El a spus că o bază comună este necesară pentru convieţuirea umană şi a adăugat că “religia este unul dintre fundamentele pentru o cooperare de succes”. Este o temă care a devenit o focalizare a papalităţii sale.

Noua “cultură a războiului” nu se mai duce între catolici şi protestanţi, ci, mai degrabă, între centriştii societăţii, pe de o parte, şi cei religioşi cu înverşunare, pe de altă parte. Tot aşa cum există o mulţime de catolici reformişti, există şi mulţi protestanţi enervaţi de lipsa de gravitate religioasă. Catolicii pro-reformă din Germania nu vor avea probabil altă posibilitate decît să părăsească Biserica. “Cultura războiului” a intrat într-o nouă fază, iar Papa va da cîte ceva la fiecare dintre tabere.