Puțin câte puțin

În urmă cu patru ani am intrat în programul ”Voluntari pentru educație” ca și coordonator al activităților educative la copiii din ciclul primar. Anii petrecuți lângă acești copii au însemnat pentru mine foarte mult, reușind să fiu alături de ei și de aparținătorii lor în viața în spital. Aici am luat contact pentru prima dată cu acest nou mediu de viață, iar pentru mine a început un nou capitol, în care oameni de diferite vârste și ocupații iau atitudine față de o persoană aflată în suferință.

După un an de activitate, văzând în privirea copiilor mai mici de 6 ani dorința de a participa și ei la aceste activități, am propus implicarea educatoarelor în program. Din prima zi în care a început munca educatoarelor am simțit că zilele preșcolarilor petrecute în spital sunt mai pline de culoare, lumină, bucurie și speranță. Astfel, noi, cei care suntem acolo zi de zi, vedeam cum acești copii așteptau cu nerăbdare să înceapă „grădinița”, unde educatoarele se jucau cu ei, citeau povești la patul de spital, iar noi, coordonatorii, vorbeam cu familiile lor despre nevoi și neliniști, iar în acest fel mămicile aveau posibilitatea de a ieși din rutina zilnică, de a socializa cu noi sau cu alte mămici, în loc de a sta și a simți în fiecare secundă suferința. Acest lucru l-am simțit/ auzit de nenumărate ori, fapt care mi-a dat putere și îmi dă în continuare putere să fiu alături de ei.

La sfârșitul zilei petrecute în spital plec cu satisfacția că am văzut copii fericiți în timpul activităților și mulțumiți de ceea ce au realizat. Îmi dau seama că orice încurajare îi ajută și le crește încrederea în sine, chiar dacă doar foarte puțin. Câte puțin în fiecare zi, înseamnă mai mult, per total.

Pentu a evidenția strânsa legătură între cei aflați în suferință, aș aminti ziua de 8 Martie, zi în care un tătic al unei fetițe de 6 ani, internată la Institutul Oncologic, a venit cu un buchet imens de trandafiri pentru fiica și soția lui, iar pentru celelalte mămici, copii și personal, cu prăjituri. Această zi a rămas întipărită adânc în sufletul meu, știind că în situații grele, întotdeauna se găsește cineva să-ți fie alături și să-ți dea putere să mergi mai departe.

Profesor psihopedagog Illes Lenke
Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă
Coordonator  activități educative în cadrul IOCN