Puterea izvorâtoare de viaţă a Cuvântului lui Dumnezeu

Pentru a ne lăsa călăuziţi în lumina Cuvântului divin, propunem reflecţia episcopului eparhial de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, realizată în cadrul unui program de reculegere desfăşurat la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca:

„Cuvântul divin prin care toate s-au zidit este Cuvântul cu care începe Cartea Cărţilor. Prima oară când răsună Cuvântul divin în Sfânta Carte este pentru a face Lumină: “Să fie Lumină”. Când Dumnezeu pronunţă Cuvântul Său, acesta devine realitate. Dumnezeu a spus „Să fie Lumină şi a fost Lumină” (Gen 1,3).

Cuvântul lui Dumnezeu are aceeaşi forţă şi atunci când omul redă Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum a fost primit. De asemenea, atunci când Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează, îmbracă haina umană, forţa divină se dezvăluie prin viaţa lui Isus. Tot ceea ce Mântuitorul nostru Isus Hristos săvârşeşte în decursul vieţii Sale publice, miracolele, minunile asupra naturii, asupra oamenilor, exorcismele, vindecările, învierea morţilor, toate sunt realizate prin aceeaşi putere a Cuvântului.

Mergând mai departe, chiar şi după moartea, glorioasa Înviere şi Înălţarea la ceruri a Domnului nostru Isus Hristos, puterea Cuvântului divin rămâne, dacă va fi pronunţată de miniştrii rânduiţi, cu intenţia pe care Isus a avut-o. În cadrul Sfintei Liturghii, cuvântul preotului poate transforma pâinea şi vinul în Trup şi Sânge. Cuvântul preotului poate actualiza harul Crucii punctual, prin dezlegarea de păcate, în mod asemănător în cadrul Botezului conferind iertarea păcatelor şi lumina creştină la intrarea în Biserică, în cadrul Căsătoriei conferind unirea până la moarte, în cadrul Hirotonirii conferind harul celebrării Sfintelor Taine până dincolo de moarte, şi, la Ungerea bolnavilor conferind harul sănătăţii, sau al purtării crucii cu răbdare. Iată cum acest Cuvânt îşi păstrează puterea până în zilele noastre.

Ne amintim momentul în care Preasfânta Fecioară Maria este sub Cruce şi, aici, Isus, cu braţele întinse, cuprinzând întreaga lume în îmbrăţişarea mântuitoare, spune: „Femeie, iată fiul tău” (Io 19,26). Prin apelativul „femeie”, Maria este chemată să răscumpere rolul pe care Eva l-a avut. Ea este chemată să devină noua Evă care, spiritual, să fie mama tuturor celor vii, a tuturor credincioşilor, a tuturor celor care vor avea puterea să accepte să primească lucrarea Cuvântului în sufletele lor. De asemenea, prin forţa Cuvântului lui Dumnezeu, Maria devine acum mama tuturor celor care vor îngenunchea sub cruce cu credinţă. Maria este deplin unită cu suferinţa lui Isus. Oferindu-şi Fiul cu credinţă, Maria devine părtaşă Misterului, alături de Tatăl ceresc care îşi oferă Fiul ca şi jertfă pentru răscumpărarea întregului neam omenesc. Maria devine astfel mama tuturor acelora pe care Isus i-a cuprins de la înălţimea Crucii, în acea îmbrăţişare a întregului Univers. Pentru toţi aceia, dar dincolo de axa timpului, mergând până la început în trecut şi până la sfârşit la încheierea timpului, pentru toţi, Maria este mama.

Isus continuă şi spune ucenicului iubit: “Iată, mama ta” (Io 19,27). Iubirea maternă se va revărsa de acum înainte asupra Bisericii ca semn al iubirii lui Dumnezeu şi garanţie a mijlocirii materne între cer şi pământ. Ucenicul iubit reprezintă aici adunarea acelora care vor purta prin botez numele lui Hristos, adică creştini. Ei sunt fii  prin Fiul, fii ai Bisericii şi ca urmare şi fii ai Mariei.

Momentul Crucii este momentul în care Maria împlineşte misiunea sa definitivă. Ştim că Preasfânta Fecioară Maria a trecut spre cer prin adormire şi nu printr-o moarte care să distrugă trupul, tocmai pentru că moartea a intrat în lume ca pedeapsă a unui păcat pe care Maria nu-l avea. Sub Cruce, Maria devine mamă nu doar pentru o persoană, nu doar pentru o familie, ci pentru întregul neam omenesc, totdeauna. Maternitatea Mariei are o dimensiune cosmică.

În Maria, putem spune că suferinţa, durerea şi moartea se transformă în izvor de binecuvântare şi viaţă, atunci când Cuvântul divin este primit, acceptat şi lăsat să lucreze în libertate în propria viaţă.”

V.S.