PS Florentin, despre Liturghia cu Sf. Părinte, din cadrul vizitei ad limina a Episcopilor romano-catolici şi greco-catolici români la Roma

Episcopii romano catolici şi greco-catolici din România şi Republica Moldova, aflaţi în perioada 5-11 noiembrie la Roma pentru vizita periodică ad limina apostolorum la mormântul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, în dimineaţa de joi, 8 noiembrie 2018, au participat la Sfânta Liturghie împreună cu Sfântul Părinte Papa Francisc, în capela „Sfânta Marta” din Vatican. Imediat după celebrare, Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, a transmis o relatare despre momentele încărcate de har ale împreună-rugăciunii cu Sfântul Părinte:

„Lăudat să fie Isus Hristos! Suntem în sfânta zi de 8 noiembrie, Sărbătoarea Arhanghelilor Mihail și Gavriil și a puterilor cerești fără de trupuri. Aici, în Roma, pentru noi a fost un moment cu totul deosebit, pentru că în această dimineață am fost invitați să celebrăm Sfânta Liturghie cu Sfântul Părinte, Papa Francisc.

Am plecat în jurul orei 6:30 de la Colegiul Pontifical român Pio Romeno şi am ajuns la poarta de intrare în Statul Vatican. În jurul orei 6:45, am intrat în hotelul Sfânta Marta, în cadrul Vaticanului, și acolo, la nivelul parterului, ne-am îndreptat spre capela unde obişnuieşte să celebreze Sfântul Părinte, Papa Francisc, în fiecare dimineață când se află în Roma. Am intrat în sacristie, ne-am înveșmântat și am purces în procesiune în capelă. Capela este luminoasă, are un crucifix mare în spatele altarului și tabernacolul este foarte frumos, făcut din bronz, situat lateral-dreapta. Alături de noi – cei 15 episcopi din România și Republica Moldova –, a fost și un grup de preoți și, de asemenea, un grup de laici. A început Sfânta Liturghie cu Sfântul Părinte singur la masa altarului și am ascultat Evanghelia de la Luca prima parte (Lc 15, 1-10), cu pildele pe care le spune Isus, respectiv pilda oii pierdute și cea a drahmei pierdute.

La momentul predicii, Sfântul Părinte a fost foarte sintetic și clar, în stilul caracteristic, respectiv ne-a indicat de la început punctele asupra cărora dorește să se oprească: mărturia, murmurarea, întrebarea și a încheiat cu bucuria.

Analizând primul punct, mărturia, s-a oprit la faptul că Isus stătea la masă cu vameșii și păcătoșii și aceștia Îl ascultau. Mărturia este cea care rupe obișnuințele, care împinge înainte Biserica, mărturia e cea care dă viață Bisericii, pentru că, nu atât vorbele impresionează, cât mărturia de viață. Şi aici a făcut și o aluzie la Biserica noastră Greco-Catolică Română Unită cu Roma, arătând că prin mărturie martirii sunt cei care prin moartea lor dau viață Bisericii.

A urmat punctul al doilea, murmurarea, care se referă la fariseii și cărturarii care nu sunt de acord cu ceea ce face Isus, dar nu au curajul să-I spună în față acest lucru și atunci murmură între ei şi spun: «Acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei». În mod simbolic, acest punct se referă la cei care rămân închiși în propriile idei și nu se lasă purtați de mărturie, nu încearcă să primească mărturia ca pe un exemplu de viață care le poate și lor transforma viața, deci este simbolizat egoismul propriu, răutatea umană. Din nefericire, «această plagă a societății – spunea Sfântul Părinte – o întâlnim la diverse niveluri și astăzi, începând din familie, apoi în parohie, în dieceze, în politică» – și aici a făcut din nou o aluzie la țara noastră, a oferit ca exemplu regimurile totalitare care, pentru a suprima mărturia Bisericii, au acaparat mijloacele de comunicare în masă, mass-media, și au început să murmure, să denigreze Biserica, nu au încercat să aibă un dialog sincer cu Biserica, să cunoască intențiile Bisericii, ci au vrut efectiv să o elimine, pentru că Biserica deranja, supăra.

Ei bine, acestui mod de a proceda, Isus îi opune dialogul și aici urmează al treilea punct, cu întrebarea pe care Isus le-o pune direct, dar nu în același mod în care ei Îi puneau întrebările încercând să-L prindă, să-L ispitească, ci este o întrebare merită să convertească, să întoarcă spre lumină sufletele lor închise în egoismul propriu. Întrebarea este: «Care om dintre voi nu ar proceda așa cum a procedat păstorul?» Sunt astfel invitați să se pună în rolul păstorului care a pierdut o oaie, în rolul femeii care a pierdut o drahmă. Sigur că, după logica umană, firesc ar fi fost ca, dacă un om are 99 de oi, să nu-l intereseze oaia pierdută, dacă are 9 drahme, să nu-l mai intereseze drahma pierdută. Dar Isus, prin această pildă, le transmite că, de fapt, Dumnezeu dorește ca toți să se mântuiască, toți să poată fi câștigați pentru Împărăție.

Ultimul punct este bucuria. «Bucurați-vă cu mine», este refrenul care apare în acest capitol, «bucurați-vă cu mine pentru că am găsit». Sfântul Părinte ne-a îndemnat să rămânem în această bucurie a celor care au fost găsiți de Hristos, «să ne lăsăm găsiți de Hristos și să păstrăm în sufletele noastre bucuria celui care a fost găsit de Hristos». În rezumat, acestea au fost cuvintele Sfântului Părinte.

După momentul omiletic am rămas câteva clipe în liniște, iar apoi Sfânta Liturghie și-a urmat cursul. La momentul cuminecării ne-am apropiat și noi, în procesiune, pe două rânduri și ne-am cuminecat cu Preasfântul Trup şi Sânge al lui Isus.

După Sf. Liturghie, pe holul din fața capelei am avut ocazia, alături de ceilalți episcopi, să dau și eu mâna cu Sfântul Părinte, m-am prezentat, i-am spus că sunt episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla şi că Eparhia noastră aniversează în acest an 165 de ani. Apoi am sărutat inelul Pescarului, exprimând în mod simbolic ascultarea față de cel care reprezintă semnul vizibil al unității Bisericii Catolice și este Vicarul pe pământ al lui Hristos, urmașul în tronul Apostolului Petru și Episcopul Romei, Sfântul Părinte, Papa, capul văzut al Bisericii universale”.

V.S.