„Pe la noi de sărbători” , un proiect în circuitul valorilor spirituale româneşti

Ecoul colindelor și obiceiurilor, ce curg frumos din milenara noastră istorie, acoperă plăcut, an de an, proverbiala liniște a municipiului Gherla. Și acum, în acest prag de an nou, ecoul colindelor a plutit ca un vis cristalin împovărat, aureolic, cu magicile voci ale copiilor și vârstnicilor, ele au generat și în acest decembrie destul de alb, una dintre cele mai frumoase gale a colindelor tradiționale „Pe la noi de sărbători” .
Și dacă trebuie să tăifăsuiești despre fenomenul cultural – tradițional statornicit de un sfert de veac la Gherla, implicit, trebuie să apelezi la probitatea profesională a referentului cultural de specialitate, Constantin Istici, o personalitate ce generează proiecte culturale, le organizează, le regizează și le oferă cu generozitate publicului.
Rep: Pe la noi de sărbători, un program de mare valoare tradițională, cum a fost în acest ultim decembrie, din anul Centenarului, domnule Constantin Istici?
Constantin Istici: A fost Gala colindelor tradiționale aflată la a V – a ediție, organizată de Ansamblul „Zestrea’’ – „Colindița’’, Primăria municipiului Gherla, în parteneriat cu Consiliul Județean și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, program ce are și o componentă educativă ce rezidă în cunoașterea, promovarea și perpetuarea colindelor și obiceiurilor de iarnă autentice, în forma tradițională, introducerea acestora în circuitul valorilor spirituale românești, evidențierea și prezentarea nealterată a costumelor populare, create și purtate de săteni în vatra străbună, așa cum se desprinde din proiectul cultural inițiat și coordonat chiar de mine.
Rep: Care a fost simbolistica, semnificația evidentă a acestei ediții desfășurată în modesta sală de spectacole a Casei de Cultură din Gherla, dar și pe alte scene din Vaslui, Bistrița Năsăud etc?
Constantin Istici: Firesc că această gală a fost dedicată Anului Centenar al Marii Uniri din 1918, dar și a celor 25 de ani de activitate ai Ansamblului folcloric „Zestrea’’, principalul organizator al acestui minunat proiect cultural numit „Gala colindelor tradiționale – Pe la noi de sărbători’’, care a devenit un festival de notorietate pentru rafinații consumatori de spectacol cultural.
Însăși decorul a fost sugestiv, gândit să întregească această stare magică, iar lângă frumosul brad cu miros de cetină, bine împodobit, s-au strâns copii, sub privirile protectoare ale Maicii Domnului cu Pruncul, din frumoasa icoană care a dominat evenimentul.
A fost o manifestare așteptată cu mare interes la care au primit daruri colindătorii și spectatorii, iar vibrația colindelor a fost excelent potențată de vocile colindătorilor și ale sutelor de spectatori.
Rep: Cum a fost prezența la actuala ediție a galei organizată de dumneavoastră, mai ales că și decorul anotimpului a fost suficient de generos, comparat cu anii trecuți.
Constantin Istici: Au fost invitate grupuri tradiționale de colindători din zona etno – folclorică a Văii Someșului, al ținutului Gherlei, dar și zone reprezentative, din punct de vedere folcloric, ale județului Cluj și alte județe apropiate din Ardeal.
Menționez faptul că toate grupurile ce au urcat pe scenă au fost de mare valoare, având repertorii culese din vatra satului, la care se adaugă inestimabila acuratețe a costumelor populare tradiționale, multe păstrate cu sfințenie în lada cu zestre a bunicilor și străbunicilor, ele însăși purtătoare de datini și obiceiuri ce au provocat emoție și admirație numeroșilor spectatori.
Rep: Vă rog să nominalizați aceste grupuri, care așa cum bine spuneți dv. au contribuit la această manifestare de adevărată spiritualitate și cultură înălțătoare.
Constantin Istici: ,,Zestrea’’ – ,,Colindița’’ – Gherla, condus de subsemnatul, Colindătorii tradiționali din Negreni, coordonatori: Florina Varadi și Marian Văcariu, apoi ,,Vestitorii’’ din Mintiu Gherlii, conduși de Elisabeta Fărcaș, Grupul vocal bărbătesc de colindători „Sânceleni” – Alba, coordonat de Ioan Frățilă, „Păstrătorii Tradițiilor Răchițele” , coordonator Marioara Boc, Grupul de colindători „Țibleșul din Spermezău” , condus de Alexandru Deneș, Asociația „Zestrea” din Cluj – Napoca, coordonată de Sebastian Paic, „Tradiții Ormănene” , coordonator Aurora Cosma și Grupul „Colindăm la Gazde Bune” al CJCPCT Cluj, format din soliștii: Mariana Morcan, Marinela Zegrean Istici, Iulia Bucur, Livia Popa, Mădălina Mîrza, Raul Oltean, Grigore Sâmboan și Radu Lazăr.
Mai întâi au colindat copiii care au avut în repertorii inclusiv cântece de stea, au urmat grupuri de tineri și adulți, aducând frumoase colinzi precreștine dar și religioase, la unele dintre acestea observându-se stratificarea, suprapunerea elementului creștin, așa cum bine se știe, acest fenomen având loc în perioada evului mediu, când influența bisericii a devenit mai pregnantă.
Rep: Putem concluziona că a fost una dintre cele mai frumoase gale ale colindului din România, dat fiind faptul că dv. cu „Zestrea”  – „Colindița” ați participat la numeroase asemenea evenimente ce au avut loc în numeroase zone ale țării?
Constantin Istici: Ținând cont chiar de principiul modestiei, trebuie să spun că da.
Aici, la Gherla, au fost auzite colinde de fereastră, și de intrare în casă, colinde de gazdă bună, colinde de fată, colinde de pețit, de flăcău sau june, colind de pricină, colind de nevastă, colinde epice ( colindul cu tri păcurărei – Miorița, colindul cerbului), dar și colinde satirice sau de șezătoare.Nu au lipsit nici colindele agrare, urarea colacului, jupânul și jupâneasa, colidele de vânători și ale astrelor cerești, colind de zori, colindul plecării din casă etc., dar și două țurci (capre), simbolul fertilității și exemplele pot continua.
Rep: Ați abordat și alte domenii ale culturii tradiționale?
Constantin Istici: Și de această dată, așa cum ne-am obișnuit și de la alte proiecte, cum sunt: „Sărbătoarea cântecului și portului popular românesc – Jocu’ la șură” sau „Parada Iei” și „Cămășii tradiționale românești”, organizate de Constantin Istici în tandem cu pasionatul în etnologie, Sebastian Paic, am intrat și în alt domeniu. Am prezentat publicului, într-un mod spontan și inedit, descrieri și tehnici de cusături, simbolismul metodelor și al culorilor, denumiri și arhaisme specifice portului tradițional, pe zone folclorice, trezând foarte mult interes publicului cu obiecte și costume din mai toate zonele României. Am prezentat povestea pieptarului maramureșan și nu numai, în ideea înțelegerii că un costum popular e o parte esențială a imaginii lumii, un adevărat templu la purtător, cum adesea ne convinge Sebastian Paic și un al treilea împătimit de etnologie și folclor, Anghel Marc.
Rep: Știu, dle Istici, că toate grupurile participante au primit, pentru conservarea și promovarea obiceiurilor tradiționale perene, Diplome de merit, iar Ansamblul „Colindița”  – „Zestrea” , cu ocazia aniversării a 25 de ani de activitate, a primit Diplomă de excelență,aceleași onoruri fiindu-vă oferite dv. și soției, dna Marinela Zegrean Istici, pentru contribuția adusă la inițierea, instruirea și coordonarea acestui renumit ansamblu artistic. Vă rugăm să punctați câteva din reperele valorice ce încununează activitatea Ansamblului „Zestrea”  – „Colindița” căruia îi dedicați o mare parte din viața dv., adică din timpul fiecărei zi.
Constantin Istici: Sigur nu aveți spațiu necesar pentru a nominaliza distincțiile și acumulările noastre scenice, însă vă prezint câteva.
Marele premiu la Festivalul „Toamna Arieșeană” , premiul unu la Festivalul interjudețean de folclor pentru copii „Flori de Mai” la Cluj, premiul doi la Festivalul național al cântecului și dansului popular „Obiceiuri Uitate” de la Mamaia, premiul unu la Festivalul „Gala artelor și tradițiilor populare” – Cluj-Napoca, Diploma „Attestato di merito – Primo premio” la Festivalul de la San Nicandro Garganico – Italia, Marele Trofeu al Festivalului „Ciuleandra” – București și al Festivalului „Pro Muzica” – Craiova, Diplomă de Excelență la Serbările Centenarului etc.
Am avut și avem evoluții la Televiziunea și Radiodifuziunea Română, la Teatrul Național din București și Opera Română din capitala țării, la Sala Palatului, Arena Circului, La Cerbul de Aur – Brașov, pe scena Capitalei Cultural Europene – Sibiu și multe altele.
Rep: Pentru că suntem în timpul Bobotezei, dar nu înainte de a vă mulțumi pentru amabilitatea cu care ați răspuns întrebărilor noastre, vă rugăm, în final, să prezentați și câteva obiceiuri legate de această importantă sărbătoare.
Constantin Istici: De 2000 de ani, creștinii celebrau încă din ajun Boboteaza cu mare fast, pregătind „Aghiazma cea Mare” pentru binecuvântarea apelor, în care se botezau creștinii-ortodocși în Hristos.
Șirul de obiceiuri tradiționale, legate de Bobotează, erau purtătoare de mesaje și prevestiri ale viitorului. Este a 12 – a zi după nașterea Mântuitorului și ziua Botezului Domnului.
Ritualurile, credințele, gesturile, aveau valoare premonitivă privind destinele omenești, asupre soartei pământului, asupra timpului, a vremii, ritualuri care se suprapuneau cu cele ale cultului morților.
La sfințirea Aghiazmei Mari, din fașa alaiului preotul arunca crucea în apa râului, iar cei mai curajoși și destoinici feciori, săreau pentru a aduce sfântul simbol. Aceștia erau binecuvântați tot anul cu sănătate și noroc, dar și belșug în casă.
Din apa sfințită fiecare își ducea acasă pentru a o păstra lângă icoană, ea având darul de a feri casa de necazuri, de calamități, de îndepărtarea bolilor, dar și de leac. Cu o creangă de busuioc se stropeau animalele și întreaga gospodărie a omului.
În Ardeal, dar și în zonele extracarpatice, încă se păstrează un obicei numit „Chiroleisa’’, practicat de băieții cu vârsta fragedă, între 7 – 12 ani, care mergeau și merg în grupuri în fața preotului, cântând „Chiroleisa”, însemnând Binecuvântarea Domnului. În zarva tălăngilor, a clopotelor, bice, buhai, copiii vesteau Botezul Domnului, urând, din casă în casă, până la Sf. Grigore, în 10 ianuarie.
Copiii purtau plante magice la căciulă, busuioc, brad, vâsc și crenguțe tinere de salcie, ducând în mâini bote din alun, cu valențe magice invocând belșugul, cântând: „Chiroleisa, spic de grâu până-n brâu, Gros în pai ca trestia, Mare – n spic ca vrabia, Grâu, porumb ca aurul, Vaci mândre ca taurul, Noroc în casă, rod pe masă, Spor în vite, spor în grâne, Vă dea Domnul numai bine” .
Preoții mergeau cu apa sfințită în căldărușe pentru botezul omului, stropind cu mătăuzul de busuioc și cântând „În Iordan botezându-te Doamne, Închinare Treimii s-a arătat” , ritual ce se practică și azi. După plecarea preotului, au loc numeroase ritualuri ale Bobotezei, de care își leagă speranțele, în special, tinerele fete de vârsta măritișului și perpetuarea ciclului vieții.
Eu închei prin a mulțumi redacției ziarului „Făclia” pentru profesionalismul manifestat ca partener media, încă de la începuturile migăloasei noastre munci de a conserva și valorifica patrimoniul imaterial românesc și pentru că ne aflăm la începutul celui de-al doilea Centenar al României, transmit La Mulți Ani românilor și rugămintea de a-și iubi trecutul istoric și valorile patrimoniului cultural, ce nu poate fi scos la licitație.
Interviu realizat de Dumitru VATAU