Un reper național: Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda (III)

Cotidianul „Făclia” a prezentat cititorilor săi, în ediţiile din 14 şi 15 septembrie, modul în care Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) din Turda a reuşit, după 1990, să îşi menţină statutul de unitate de prestigiu a ţării, înfruntând oprelişti nenumărate, de la sistarea finanţării guvernamentale, la restructurarea colectivului de cercetători ori neplata cu lunile a salariilor personalului.

Conducerea şi colectivul de cercetători ai SCDA consideră că neamestecul politicului în programele de dezvoltare ale unităţii a salvat instituţia de la faliment. SCDA a demarat în 2016 un proiect major de restructurare şi modernizare, susţinut cu fonduri europene, care a făcut din unitatea turdeană un etalon naţional şi european în cercetările ştiinţifice din domeniul agricol.

Directorul SCDA Turda, dr. ing. Nicolae Tritean, continuă, azi, relatarea sa despre instituţie referindu-se la proiectele ce vizează cele două rase de suine, Mangaliţa şi Bazna, aflate, timp de trei decenii, sub protecţia staţiunii şi salvate astfel de la dispariţia din arealul românesc.

„Mi-aş dori ca în următorii ani să închidem cercul în privinţa reformelor întreprinse de noi înşine în instituţie. Un cerc în care sunt incluse Ţigaia Ruginie şi porcul gras de rase Mangaliţa şi Bazna care nu se comercializează, în prezent, cu acte de origine. Avem nevoie de un abator autorizat şi de o carmagerie în care să fie preparate, cu pricepere, produse tradiţionale în vederea comercializării lor pe piaţă. Este vorba, aşadar, de un proiect menit să aducă plusvaloare. Sper să reuşesc să închid cu succes acest cerc al realizărilor noastre. În anul în curs, SCDA Turda a achiziţionat şi vaci de carne, cu acte de origine, crescute pe păşunile unei ferme situate la 30 de kilometri de sediul nostru central”, a arătat dr. ing. Nicolae Tritean.

„Românii apreciază suinele din rasele Bazna şi Mangaliţă, dar problema este de altă natură: cele două rase au fost specifice gospodăriilor noastre tradiţionale. Vă întreb: unde e azi gospodăria noastră tradiţională? Cu multe decenii în urmă, Bazna şi Mangaliţa erau la ele acasă în ograda ţăranului român. Azi nu mai sunt. Actualele norme, limitarea numărului de porci care pot fi crescuţi într-o gospodărie, echivalând cu o restrângere forţată a reproducţiei, a determinat diminuarea accelerată, spre dispariţie, a efectivele acestor două rase. În plus, suinele Bazna şi Mangaliţa au un ritm de creştere mult mai lent decât al raselor consacrate pentru carne. Prin urmare, şi costurile de producţie sunt cu mult mai mari. Pe de altă parte, cele două rase se dezvoltă optim în aer liber, nu în spaţiu închis. Dau randamentul scontat doar trăind în semi-libertate. Numai că legislaţia impune acum respectarea unor norme sanitar-veterinare foarte stricte”, a precizat directorul SCDA Turda, adăugând că instituţia a parcurs, de-a lungul timpului, experienţe utile şi cu rezultate deosebite în creşterea suinelor în semi-libertate.

Dar, odată cu apariţia pestei porcine – boală transmisă de la mistreţi la porcii din ferme şi gospodării individuale -, a devenit inevitabilă reducerea efectivelor aflate sub protecţia instituţiei. „Dacă s-ar fi întâmplat să fie semnalate exemplare cu pestă porcină, SCDA Turda nu ar fi putut asuma riscul afectării unui întreg stoc genetic. Într-o atare situaţie, ni s-ar fi putut spune că nu am aplicat toate normele sanitar-veterinare.. Aşa că am renunţat la toate experienţele în semi-libertate şi am adoptat protecţia suinelor în spaţii închise”, a explicat directorul staţiunii de cercetări din domeniul agricol.

În creşterea suinelor trebuie să fie respectate riguros condiţiile de biosecuritate. Şi cele crescute în gospodării individuale, pentru asigurarea hranei familiei, trebuie să fie înregistrate sanitar-veterinar în Sistemul Naţional de Identificare al Animalelor, să aibă adăposturile igienizate şi o nutriţie corespunzătoare.

Comercializarea suinelor crescute în gospodării proprii trebuie să fie autorizată, fiind vorba de prelucrarea ulterioară a cărnii. În Europa se exercită, în prezent, o mare presiune în vederea reglementării creșterii suinelor, în contextul marilor pierderi economice cauzate de pesta porcină africană. Din fericire, virusul nu se transmite la om şi nu reprezintă un pericol pentru sănătatea populaţiei.

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Oros, a efectuat, luni, 14 septembrie, o vizită la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă din Turda. În opinia sa, programul guvernamental lansat de predecesorul său, Petre Daea, de susţinere a creşterii celor două rase autohtone de suine, Bazna şi Mangaliţa „a fost nerealist”. Oros a propus în luna mai a acestui an un nou program, menit să asigure stabilitatea raselor menţionate.

„La cererea Asociaţiei crescătorilor de porci din rasele Bazna şi Mangaliţa, am schimbat acest program de susţinere, întrucât cel vechi era inaplicabil. După cum ştiţi un crescător primea gratis un purcel din această rasă, cel care dona primea 250 de lei, iar crescătorul care primea gratis purcelul respectiv trebuia să îl îngraşe şi să-l vândă unui abator, iar abatorul era obligat să îl preia cu 11 lei pe kilogram. Sigur că măsura a fost inaplicabilă şi foarte puţini dintre fermieri au recurs la această schemă de ajutor, pentru că erau foarte multe lucruri care nu erau acceptate, fie de către cel care primea, fie de cel care dona, dar în general de către operatorul care trebuia să ia la un anumit preţ dictat. Ne-am gândit la o formulă mult mai simplă, în care în trei ani de zile aceste rase să nu fie considerate rase cu risc de abandon şi să ajungem ca în registrul genealogic al acestei rase – secţiunea principală să fie peste 7.500 de reproducători. Asta înseamnă că nu mai sunt în risc de abandon”, declara, în luna mai, ministrul Adrian Oros.

„Ca să crească efectivele de porci din aceste rase şi ca să avem convingerea că sunt rase conform Registrului genealogic am făcut această schemă de sprijin prin care se acordă 1.200 de lei sprijin pe cap de scroafă, care este trecută în Registru, după genotipare, cu condiţia de a comercializa 4 purcei în acel an, în greutate minimă de 8 kilograme şi purceii vor trebui certificaţi că aparţin acestei rase şi fiscalizaţi, astfel încât în 3 ani de zile cele două rase să ajungă de a ieşi din riscul de abandon”, arăta ministrul Agriculturii.

Porcul de Bazna este o rasă specific românească, rezultată, începând din anul 1872, din încrucişarea suinelor de rasă Mangaliţa cu vieri de rasă Berk. Nefiind pretenţios, prin urmare uşor de crescut, a fost preferat de localnicii din satele Transilvaniei. Din păcate, după 1990 au fost promovate cu insistenţă rasele Marele Alb, Duroc şi Pietrain, în dauna celei de Bazna. Nostalgicii culinari spun că un consum moderat de carne fragedă şi extrem de gustoasă sau de slănină de porc de Bazna nu le-a ridicat deloc nivelul colesterolului. Porcul de Bazna nu s-a pretat la o creştere intensivă şi rasa aproape a dispărut. Nu orice porc cu dungă albă este de Bazna, poate fi confundat cu cel de rasă Hampshires.

Rasa autohtonă Mangalița a fost obținută prin încrucișarea porcului sârbesc de Șumandia cu porcine domestice din regiunea Salontei (Bihor) ori cu mistreţi. După 1989, România a risipit facil şansa de a fi un mare exportator de jambon de Mangaliţa. Suinele acestei rase cresc cel mai bine în libertate şi au o imunitate crescută la boli. Este o rasă erbivoră şi se hrăneşte în special cu porumb, diverse alte furaje, dar şi cu dovleac, mere, cartofi, iarbă, varză şi tărâţe.

Potrivit specialiştilor de la Institutul de Cercetări Alimentare, carnea de mangaliţă are vitamine şi acizi graşi nesaturaţi (grăsimi bune) în aceeaşi proporţie cu somonul, uleiul de măsline sau laptele matern. Vitaminele şi profilul lipidic din carnea de mangaliţă fac din acest aliment unul deosebit de benefic pentru sănătate. Carnea de Mangaliţa este lipsită de toxine, pentru că suinele nu sunt crescute industrial, cu furaje concentrate. Slănina de Mangaliţa este o delicatesă. Carnea de porc de rasă Mangaliţa conţine acizi graşi de tip Omega 3, 6 si 9 şi poate fi consumată şi de persoanele care suferă de boli cardiovasculare.

Carmen FĂRCAȘIU