Uchronii pe Wikipedia (V) – Cluj: Revoluţia de la 1848-1849

În “referințele” despre orașul Cluj-Napoca, Wikipedia în limba franceză impune o suită de informații eronate.

Refuzul de a le corecta relevă poziții dictatoriale ale Wikipediei şi contravine propriului statut: “Orice internaut poate să modifice articolele. Dacă găsiţi o eroare şi nu sunteţi de acord cu ceea ce este scris, puteţi să modificaţi direct pagina, cu condiţia să respectaţi regulile de neutralitate ale punctului de vedere şi să permiteţi verificarea modificărilor cu ajutorul surselor”. Numai că “sursa” consultată de autorul anonim al articolului despre Cluj al Wikipediei este Catherine Durandin, cercetător criticat de profesioniști pentru falsificarea istoriei și denigrarea României.

Istoricul Vasile Lechințan aduce în atenția cititorilor și mai ales a autorităților clujene inserțiile despre Revoluţia de la 1848-1849 din articolul Wikipediei în limba franceză care prezintă străinilor, cu informații intenționat falsificate, orașul Cluj-Napoca. Inserțiile eronate din articol nu pot fi corectate: Wikipedia refuză publicarea unui text conform cu adevărul istoric și blochează, despotic, orice intervenție avizată, onestă, neutră pe site.

”Pregătindu-mi teza de doctorat cu tema ”Revoluţia de la 1848-1849 în comitatele Cluj, Turda şi scaunul Arieş”, am fost complet contrariat de “istoria” falsificată de Wikipedia în limba franceză în privința evenimentelor anilor 1848 și 1849 de la Cluj. Sunt evenimente extrem de importante pentru istoria Europei, a Clujului. Din păcate, Wikipedia falsifică: “Locuitorii din Kolozsvár/Cluj au luat parte la revoluția din 1848, de partea maghiară sau română, dar în ambele cazuri împotriva Habsburgilor. / Les habitants de Kolozsvár/Cluj prennent part à la révolution de 1848, du côté hongrois ou roumain, mais dans les deux cas contre les Habsbourg”. Ce face Wikipedia? Manipulează ca și în paragraful în care inventează că orașul a fost «luat de sovietici» în 1944 – am demontat acest scenariu utopic al Wikipediei în ediția din 3 august a cotidianului ‘Făclia’”, a relatat istoricul clujean.

Potrivit acestuia, ”Revoluţia Română din 1848 de la Cluj nu a fost nicidecum împotriva Habsburgilor. Clujenii își doreau, aidoma tuturor românilor ardeleni, autonomia Transilvaniei. Identic, saşii erau împotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria. Lajos Kossuth, lider al revoluționarilor din Ungaria, conducător al guvernului revoluționar, a vrut să forțeze recunoașterea unei singure naţiuni în Transilvania, naţiunea ungară, și folosirea unei singure limbi, limba maghiară. Românilor le-au fost promise toate drepturile civile şi toate libertăţile, cu condiţia să renunţe la limba şi la etnia/naţionalitatea lor. Umanistul italian Antonio Bonfini (1434-1503), care i-a cunoscut direct pe români, în calitatea sa de secretar la curtea regelui Matia Corvin, a creionat, pilduitor, trăsăturile de caracter ale românilor, evidențiind că ei pun mai presus de viața lor, limba neamului lor (“se împotrivesc cu atâta îndârjire, încât îi vezi că luptă, nu atât pentru păstrarea neatinsă a vieții, cât a limbii.”). Tocmai aceasta este trăsătura de caracter a ardelenilor reliefată de Revoluția de 1848-1849 din Transilvania. Mii de români s-au jertfit pentru comoara lor cea mai de preţ: limba lor, naţionalitatea lor”.

Numele martirilor români de la 1848-1849 din aproape fiecare sat din Transilvania, precum și rapoartele din epocă redactate de preoţi ortodocşi şi greco-catolici, la cererea autorităţilor austriece, au fost publicate în volume apărute în ultimii ani: „Martiri români din Câmpia Transilvaniei la 1848. Alexandru Bătrâneanu, Vasile Simoniș şi Vasile Turcu”, Editura Clusium, 1996. „Clujul în timpul Revoluţiei de la 1848. Maltratarea preotului Ioan Fekete Negruţiu. Execuţia tribunului Vasile Turcu”, în ”Astra clujeană”, Anul X, nr. I-2, 2014, pp. 29-33. „Pace şi război 1848-1849 în Transilvania Centrală”, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 2008. „Un apel către cei morţi. Rapoartele preoţilor greco-catolici 1848-1849”, Blaj, Editura ”Buna Vestire”, 2012.

„Fruntaşii revoluţionari români Alexandru Bătrâneanu, învățător și avocat, ales prefect al ‘Legiunii Câmpia’ a Revoluției, şi tribunii Vasile Simonis şi Vasile Turcu au fost împotriva alipirii cu forţa a Transilvaniei la Ungaria, exprimându-și atașamentul față de Monarhia de Habsburg de la Viena, de împăratul Franz Joseph, care era și Principe al Transivaniei. Cei trei fruntași revoluționari au instalat administraţii românești în Câmpia Transilvaniei și au susținut Regimentul II de Grăniceri Români de la Năsăud, care refuzase să recunoască ‘unirea’ cu Ungaria și constituise un centru de rezistență românească în zonă. Dieta de la Cluj, votase la 30 mai 1848, „unirea” Transilvaniei cu Ungaria și anularea autonomiei Principatului”, a arătat domnul Vasile Lechințan, adăugând: „Doi fruntași revoluționari, Alexandru Bătrâneanu și Vasile Simonis, arestați de husari maghiari, toturați, au fost uciși barbar, prin spânzurare, în drumul spre Someșeni”.

„Husari unguri au ucis 23 de țărani care participau la o adunare cu fruntași ai Revoluției, în satul Bărăi, lângă Cluj, la 12 octombrie 1848”.

„Așadar, Wikipedia în limba franceză invocă, fals, o solidaritate româno-maghiară împotriva Habsburgilor. Și omite cu intenție, execuția celor doi fruntași revoluționari români la Cluj, pe drumul ce duce spre Someşeni. Consider că este dezonorant pentru municipiul Cluj-Napoca faptul că locul execuției mișelești nu este marcat printr-un monument care să îi omagieze pe cei doi eroi. În zonă, sub podul ce duce spre Someşeni, este un monument dedicat unor revolutionari maghiari executaţi din ordinal Curții de la Viena, după Revoluţie, pentru uciderea unui grup de români aflați în captivitate, duși la Odorheiu-Secuiesc. Cu ani în urmă am identificat, împreună cu istoricii Gheorghe Bodea și Gelu Neamţu, locul execuției celor doi eroi martiri români, Alexandru Bătrâneanu și Vasile Simonis, pe talazul unde este astăzi podul spre Someşeni.

„Wikipedia în limba franceză omite evenimente cruciale din derularea Revoluţiei. Aminteam, adineauri, că Dieta Transilvaniei, în componența ei reacţionară, a votat Uniunea Transilvaniei cu Ungaria, la 30 mai 1848, făcând abstracție de voinţa românilor majoritari, dar şi de cea a saşilor. Saşii veniseră la Cluj, la Dietă, cu mandate ferme date de municipiile în care locuiau: să voteze contra uniunii. În atmosfera de teroare instituită de maghiari la Cluj (cuvântul ‘teroare’ apare în documentele săseşti ale epocii), deputaţii saşi au ales să voteze ‘pentru’, așadar contrar mandatelor încredințate. Această stare de fapt a dus la declanşarea războiului civil în Transilvania. Dar Wikipedia omite și acest moment al Revoluției. Arhivele au păstrat și prin urmare a fost posibilă publicarea întregii corespondenţe a delegaților saşi la Dietă, cu municipiile care i-au trimis și cu mandatele explicite de a nu vota uniunea. Este omisă de Wikipedia, inexplicabil, execuţia, la Cluj, pe Cetăţuie, a intelectualului sas Ştefan Ludwig Roth de către insurgenţii maghiari. Motivul? Preotul iluminist se pronunţase în favoarea introducerii limbii române în administrație, acuza maghiarizarea forțată, precum și ridicarea de spânzurători în sate, pentru execuții odioase, amintind de cele sălbatice din Evul Mediu. Ştefan Ludwig Roth a fost arestat la 21 aprilie 1849 și condamnat la moarte prin împușcare de către ‘tribunalul de sânge’ al reacționarilor din Cluj, pentru ‘înaltă trădare’, sentința fiind executată la trei ore după pronunțare”, a arătat domnul Lechințan.

„Subliniez că sunt omise din articolul Wikipediei și execuţiile românilor, pe Cetăţuie, decise de administraţia impusă de insurgenţii maghiari. Numele românilor executaţi pe Cetăţuie sunt înscrise în matricola din epocă a decedaţilor Parohiei Greco-Catolice din Cluj. Subliniez, totodată, natura reacţionară a revoluţiei ungare: când tinerii maghiari din Cluj au organizat demonstraţii şi au cerut libertatea cuvântului şi a presei, guvernatorul Transilvaniei le-a cerut ‘să se liniştească’ pentru că dacă li se acordă aceste drepturi, le vor cere şi românii. Iar tinerii ‘revoluţionari’, până atunci foarte clocotitori, s-au ‘liniştit’ imediat”, a declarat istoricul Vasile Lechințan.

„Concluzie: În articolul despre orașul Cluj al Wikipediei în limba franceză, ‘referințele’ despre Revoluţia de la 1848-1849 sunt o măsluire de tip orwellian a unor realităţi istorice. Revoluția de la 1848 a fost de importanță majoră în lupta românilor pentru eliberarea de sub asuprirea maghiară, care i-a făcut iobagi în vremurile întunecate ale feudalismului”, a punctat istoricul clujean.

***

Jurnalistul Ionuţ Ţene, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR): „Revoluţia  Română de la 1848 din Ardeal, Muntenia sau Moldova a izbucnit pe actuala rază a municipiului Cluj-Napoca, în cartierul Mănăştur de azi, atunci satul Mănăştur. Întâlnindu-se în casa parohială a Bisericii Greco-Catolice din Mănăştur, în noaptea de 27 spre 28 martie 1848 (stil vechi), tinerii revoluţionari români Ioan Buteanu, Florian Micaş (avocat în Cluj), Ioan Suciu, Iosif Hodoş, Oprea Moroianu, Alexandru Bătrâneanu, şi Alexandru Papiu Ilarian au redactat primul proiect de program cunoscut al Revoluţiei Române. Majoritatea punctelor stabilite în acest proiect au fost incluse în Petiţia Naţiunii Române, adoptată pe ‚Câmpia Libertăţii’ de la Blaj, la 3/15 Mai 1848 şi înaintată Dietei Transilvane. Se cereau drepturi politice pentru români, recunoaşterea bisericii ortodoxe ca religie receptă, egalitate în faţa legii, plata impozitelor de către toţi cetăţenii, folosirea limbii române în administraţie, şcoală românească de stat şi confesională, desfiinţarea rangurilor nobiliare, libertatea presei şi emanciparea ţăranilor români de sub stăpânirea grofilor. La o lună de la întâlnirea din cartierul Mănăştur, în noaptea de 26 spre 27 aprilie, fruntaşul revoluţionar român Florian Micaş este arestat în Cluj. O parte din tinerii întruniţi în casa parohială au fost arestaţi și executați: vezi cazul lui Alexandru Bătrâneanu”.

Prof. univ. dr. Ioan Bojan: ”Momentul culminant al Revoluţiei l-a constituit Adunarea Naţională a Românilor de pe Câmpia Libertăţii din Blaj, în 3-5/15-17 mai 1848, la care au participat peste 40.000 de români de pe întreg teritoriul Transilvaniei. În fruntea revoluţiei s-au aflat personalităţi de seamă, precum: Simion Bărnuţiu, George Bariţiu, Avram Iancu, Andrei Şaguna, Papiu Ilarian, Eftimie Murgu, Axente Sever, Ioan Buteanu ş.a., (…). Adunarea a aprobat programul revoluţionar, intitulat ‘Petiţiunea Naţională’, cu principalele obiective: independenţa naţională a naţiunii române şi egalitate în drepturi cu celelalte naţiuni din Transilvania, reprezentarea proporţională în Dietă, folosirea limbii române în administraţie şi în legislaţie, biserică naţională de sine stătătoare cu rang de mitropolie, desfiinţarea iobăgiei fără nici o despăgubire din partea ţăranilor, libertatea cuvântului şi a tiparului, abolirea privilegiilor. Românii au reacţionat energic faţă de tendinţele conducătorilor revoluţiei maghiare, în frunte cu Kossuth Lajos, de a realiza o alipire forţată a Transilvaniei la Ungaria, fapt prin care se urmărea lichidarea individualităţii politico-administrative a Principatului Transilvaniei şi, mai grav, dispariţia tuturor naţiunilor nemaghiare de aici, printr-un program intensiv de maghiarizare a acestora, încât să rezulte pe teritoriul Transilvaniei o singură naţiune”.

Enciclopedia Română: „Revoluţionarii din Moldova şi Ţara Românească au trecut în Ardeal, unde Revoluţia Română a durat aproape un an şi jumătate. Nicolae Bălcescu şi alţi fruntaşi români pe peste Carpaţi au ajuns în Munţii Apuseni şi vor cunoaşte îndeaproape evenimentele la care vor participa luptătorii ardeleni, în special moţii conduşi de Avram Iancu. Revoluţia Românească din Transilvania a fost singura revoluţie din 1848 din Europa care nu a putut fi înfrântă cu forţa armelor”.

Carmen Fărcașiu