Patriarhul Daniel a invitat credincioşii la post şi rugăciune în Săptămîna Patimilor

La slujba Sfintei Liturghii, oficiată, duminică, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, Patriarhul României a evidenţiat că sărbătoarea Duminica Floriilor, care reiterează Intrarea Domnului în Ierusalim, ne invită la o meditaţie asupra patimilor suferite de Iisus Hristos.

“Sărbătoarea aceasta ne deschide spre săptămîna care începe cu Vecernia din seara aceasta şi anume, Săptămîna Sfintelor Patimi sau Pătimiri ale Mîntuitorul Iisus Hristos. Conflictul sau tensiunea dintre Domnul Hristos şi mai marii cărturarilor şi fariseilor se înteţeşte încît El este prins, judecat, batjocorit, chinuit, răstignit şi îngropat. Şi pentru ca să ne bucurăm de Învierea Lui trebuie ca săptămîna următoare să participăm duhovniceşte la pătimirile Lui. De aceea, în Săptămîna Sfîntă şi Mare în care intrăm este ultima perioadă de pregătire a noastră înainte de Slăvita Sărbătoare a Învierii Domnului, înainte de Sfintele Paşti. În săptămîna care ne-a mai rămas trebuie să intensificăm rugăciunea noastră, să intensificăm iubirea noastră faţă de Hristos şi cei care nu au postit pînă acum suficient cel puţin în această săptămînă să postească”, a spus Preafericirea Sa, citat Radio Trinitas.

Întîistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat simbolismul ramurilor de finic sau salcie. “Aceste ramuri de finic sau de salcie sau flori pe care astăzi le-am sfinţit şi le purtăm în mîini şi le ducem la casele noastre arată bucuria cu care dorim să primim pe Hristos în cetatea noastră, în casa noastră şi în sufletul nostru. Aceste ramuri mai înseamnă, după Sfîntul Ioan Gură de Aur, şi florile credinţei şi ale virtuţilor pe care noi le-am dobîndit pe baza credinţei ortodoxe în timpul Postului de 40 de zile. Arătăm preţuire, bucurie prin aceste flori şi în acelaşi timp prevestim sărbătoarea Sfintelor Paşti, bucuria Învierii Domnului care este începutul Învierii noastre pentru că Învierea lui Hristos nu este revenirea la viaţa pămîntească, ci trecerea într-o altă viaţă, în viaţa cea fără de moarte unde nu mai este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfîrşit. Învierea cea de obşte a fost preînchipuită de Învierea lui Lazăr, dar Învierea cea de obşte este o înviere care nu ne mai readuce la viaţa pămîntească, ci ne trece la viaţa cerească”, a menţionat Preafericitul Părinte Daniel.