Paşi pe un drum al dialogului ecumenic între Cluj şi Württemberg

Deschiderea ecumenică a Ortodoxiei nu este doar o opţiune ce ţine de marele context al dialogului interconfesional inaugurat în secolul trecut, ci stă sub semnul unui imperativ al mărturiei Evangheliei, pe care ea, în calitate de Biserică apostolică şi universală, este chemată să o ofere lumii. De aceea, prezenţa Ortodoxiei la tribuna dialogului ecumenic arată atât maturitatea şi respectul faţă de propria spiritualitate şi tradiţie teologică, dar şi dorinţa înnoitoare ca din acest izvor să primească lumină şi alte confesiuni aflate pe drumul căutărilor idealului unităţii Bisericii.

În acest sens, Ortodoxia a îmbrăţişat calea evanghelică a dialogului, ca partener activ al mişcării ecumenice, ce a arătat că, în pofida diferenţelor teologice şi liturgice, un contact apropiat între Ortodoxie şi Protestantism este posibil, iar istoria o confirmă din plin. Acesta porneşte de la faptul că, trăind şi mărturisind propria experienţă a lui Dumnezeu, atât Ortodoxia, cât şi Protestantismul arată cum aceasta trebuie să fie tradusă în fapte ale iubirii creştine. Folosindu-ne de exemplul biblic al surorilor Marta şi Maria, care îşi slujeau Învăţătorul şi dumnezeiescul oaspete, una ascultând smerită cuvintele Lui şi cealaltă pregătind bunătăţile mesei, putem înţelege adevărata măsură pe care atât Ortodoxia, identificată cu latura contemplativă, cât şi Protestantismul, privit ca sinteza dintre libertate şi pragmatism, o oferă în asumarea cât mai deplină a credinţei în Iisus Hristos. De aceea trăirea şi credinţa, ca expresii ale cunoaşterii practice şi concrete a lui Dumnezeu, nu pot fi separate de caritate şi slujire filantropică, iar deschiderea spre dialog reprezintă pentru Ortodoxie şi Protestantism şansa de a găsi împreună echilibrul între cele două.

Revenind într-un orizont local, o astfel de deschidere ecumenică spre dialog, dar şi spre împărtăşirea de experienţe comune există între Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului, materializată într-un parteneriat practic cu Biserica Evanghelică din Württemberg, care a început acum două decenii și care a câștigat în tot acest timp încredere și prietenie. Această relaţie de parteneriat s-a născut în momentul în care Biserica Ortodoxă Română se afla la vârsta căutărilor, în anii de după căderea regimului comunist, când încerca să îşi rearticuleze misiunea şi gândirea ei socială ca răspuns la provocările tot mai diverse venite din partea unei societăţi, ea încă neaşezată, şi marcată de confuzii sociale şi nu numai.

Privind această relaţie de parteneriat din perspectiva întâlnirilor esenţiale, care schimbă viaţa şi destinul unor oameni, dar şi al unor instituţii, putem spune că ea a apărut exact când cei doi parteneri, unul aflat la vârsta căutărilor şi un altul dispus să ofere din experienţa lui, s-au întâlnit într-un orizont comun de căutări şi aşteptări. Pe de-o parte, nevoia Bisericii Ortodoxe de a reînvăţa arta filantropiei creştine şi modul de implicare în misiunea socială, de care a fost privată în anii comunismului, a întâlnit căutările Bisericii Evanghelice din Württemberg şi dorinţa ei de a redescoperi spiritualitatea şi iconografia şi gândirea părinţilor, pe care Ortodoxia le păstrează ca mod de viaţă. Acest parteneriat a început în anul 1994, pe fondul unei prietenii sincere dintre teologul clujean Radu Preda, astăzi director al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România, pe vremea când era bursier al Bisericii Evanghelice din Germania, şi consilierul bisericesc Manfred Wagner, şi s-a dovedit a fi un foarte util dialog din care au câştigat ambii parteneri. În toamna aceluiaşi an a avut loc şi prima vizită a arhiepiscopului Bartolomeu Anania la Stuttgart, la invitaţia episcopului evanghelic Eberhardt Renz, care a consolidat această legătură ecumenică şi a deschis perspectivele asupra unor viitoare contacte şi acţiuni concrete, care nu au întârziat să apară.

Continuând agenda de lucru anunţată în anul 1995, la întâlnirea comisiei de dialog teologic dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania de la Sellbitz, care propunea schimburi de profesori şi cercetători, vizite ale unor tineri teologi, promovarea de parteneriate dintre comunităţi din România şi Germania, slujbe religioase şi întâlniri de rugăciune, cooperarea în domeniul diaconal şi pastoral, dar şi schimburi constante de informaţii şi experienţe, parteneriatul dintre Cluj şi Württemberg a umărit dezvoltarea de activităţi practice, care au adus un plus de încredere şi de apropiere între cele două Episcopii. Acest dialog este continuat şi astăzi cu foarte bune rezultate în domenii precum activităţile cu tinerii, diaconia şi slujirea socială, dar şi sfera pedagogiei religioase sau a teologiei academice.

Pr. Bogdan Ivanov