O imagine cât 100 de ani – Imortalizarea momentului proclamării Marii Uniri

Episcopul greco-catolic de Gherla, dr. Iuliu Hossu, pe atunci în vârstă de doar 33 de ani, a fost alesul lui Dumnezeu şi al istoriei, care la 1 Decembrie 1918 a proclamat Declaraţia Unirii, spunând mai înainte mulţimilor adunate la Alba Iulia: „Fraţilor, ceasul plinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernicul rosteşte, prin poporul său credincios, dreptatea sa însetată de veacuri. Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuieşte România Mare, una şi nedespărţită, rostind fericiţi, toţi românii de pe aceste plaiuri: ne unim pe veci cu Ţara mamă, România! (…) Acesta-i ceasul dreptăţii  lui Dumnezeu şi al răsplătirii Lui. Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg, pentru suferinţele veacurilor, purtate de un neam cu credinţă în Dumnezeu şi cu nădejde în dreptatea Lui”.

Împreună cu acest mesaj profetic consemnat de cronicari, ce exprimă, îngemănate, voinţa umană şi cea divină din clipa eliberatoare şi unificatoare, a străbătut prin timp, cale de 100 de ani, şi o imagine, în care a fost imortalizată acea clipă, una din totalul de cinci imagini făcute în ceasul Marii Adunări. A fost folosit unicul aparat de fotografiat cu burduf, care, printr-o fericită conjunctură s-a nimerit să fie acolo, adus de la 11 km, din loc. Galtiu, cu bicicleta, de cel ce-l mânuia, Samuilă Mîrza.

A continuat cu glas răsunător tânătul Ierarh: „Mulţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi să audă ce auziţi voi şi n-au auzit. Ochii voştrii sunt fericiţi că văd şi urechile voastre fericite că aud. Văd ziua întregirii neamului şi aud bunăvestirea dreptăţii lui Dumnezeu. Ascultaţi români fericiţi, bunăvestirea Unirii noastre pe veci cu Ţara mamă România”, iar fotograful ascuns, anonim, în mulţime, a imortalizat acea clipă pentru ca ochii fericiţi să privească şi azi ceasul întregirii, renaşterea Naţiunii Române, liberă să-şi cânte dorul în grai străbun, să-şi înalţe spre cer rugăciunea în limba părinţilor şi strămoşilor.

Iar după momentul citirii Proclamaţiei Unirii în faţa mulţimilor ce ascultau fremătând, Episcopul român unit a exclamat: „O viaţă întreagă veţi mărturisi cu mândrie: Și eu am fost la Alba-Iulia! Fiii fiilor voştri vor chezăşui puternic şi fericiţi rostind: Și părinţii noştri au fost la Alba-Iulia. Voi sunteţi marea armată a sufletelor alese, a neamului nostru. De acum o Românie Mare, întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu şi pe credinţa poporului Său. (…) Trăiască România Mare, una şi în veci nedespărţită! Amin!”.

Atunci fotograful s-a îndreptat spre mulţime şi, în alte două imagini, a cuprins un neam întreg adunat să-şi exprime voinţa! Cele cinci clişee fotografice pe plăcuţe de sticlă, două cu mulţimea şi trei cu tribuna oficială, sunt încă păstrate în Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. Privindu-le, azi, toţi românii pot spune cu mândrie, „Şi eu am fost acolo prin această imagine!”; „Şi eu primesc în suflet lumina acelei clipe ca pe sărbătoarea mea naţională, ce mă defineşte între naţiunile lumii, ce mă face să fiu ceea ce sunt, în iubire şi preţuire faţă de alte neamuri!”.

Conştient de importanţa fotografiilor făcute, pentru care s-a luptat chiar cu oamenii de ordine ce n-au vrut să-l lase să intre în Sala Unirii, fiindcă nu era el cel chemat, iar cel chemat nu venise, Samuilă Mîrza s-a întors în satul său de lângă Alba Iulia şi a întocmit, cu mâna sa, câteva albume, pe care le-a dăruit personalităţilor vremii. Albumele cuprindeau, pe lângă cele cinci imagini de la Marea Unire, şi alte fotografii legate de evenimentul istoric al Unirii. Astfel, un album a ajuns la Regele Ferdinand şi se află şi azi în vistieria Casei Regale, altele la marii oameni politici Iuliu Maniu şi I. C. Brătianu, la istoricul Nicolae Iorga sau la un alt protagonist al momentului, Generalul Berthelot, surprins şi el în imagini în momentul în care sosea la gara din Alba Iulia, la 1 ianuarie 1919, şi era primit cu onoruri. Un exemplar al albumului a constituit bază documentară pentru Marile Puteri atunci când au luat decizia, la Congresul de Pace de la Paris din 1919, de a accepta Unirea Transilvaniei cu România.

Cu preţuire, unul dintre aceste albume este păstrat la sediul Episcopiei de Cluj-Gherla, fiind primit de către Episcopul eparh, PS Florentin Crihălmeanu, de la fiica marelui savant Alexandru Borza, întemeietorul Grădinii Botanice din Cluj. Este albumul ce a fost dedicat şi dăruit Vestitorului Unirii, Episcopul Iuliu Hossu, care însă, fiind închis pentru credinţă sub regimul comunist, l-a încredinţat d-lui Borza. Stă scris pe coperta acestui album: “Alba-Iulia, în 1 Decembrie 1918. P.S.S. Dr. Iuliu HOSSU Episcopul Gherlei, în semn de recunoștință și devotement. Emanuil S. Mîrza”.

Deşi poartă amprenta celor aproape 100 de ani, filele acestui album poartă încă fiorul acelor momente de la 1 Decembrie 1918 şi amintirea mâinilor care l-au atins, ale Fotografului Unirii şi ale Vestitorului Unirii. Fotograful a visat unitatea prin tranşeele Primului Război Mondial, de unde a reuşit să ajungă în viaţă şi la timp, pentru a fotografia Marea Unire, iar Episcopul a vestit răniţilor de război pe care i-a asistat, prin spitale, ca preot militar, „Va învinge dreptatea!”, pentru a repeta cu bucurie, până la finalul vieţii sale (în 1970), deşi închis, cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Căldăruşani, dar reamintindu-şi cum,  „în cel de-al doilea an de episcopat, şi acum, la trăirea a celui de-al 85-lea an al vieţii”, a rostit, cum însuşi mărturiseşte într-o înregistrare ce s-a păstrat: „cu glasul scăzut, dar cu neîmbătrânită dragostea de atunci: a biruit dreptatea!”.

V.S.