Mitropolitul Andrei Andreicuţ: Nu sîntem de acord că doar în vremurile trecute ortodoxia avea un rol public şi astăzi nu

Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Andrei Andreicuţ, a declarat, marţi, în cuvîntul rostit cu prilejul conferirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, că, din nefericire, din perioadă comunistă, persistă şi sechele care cu greu pot fi surmontate, iar unii dintre preoţi şi credincioşi au rămas într-un imobilism păgubos, informează AGERPRES.

“Întrebuinţarea eficientă a timpului scurt pe care-l trăim presupune rugăciune şi acţiune. Aşa s-a întîmplat în vremurile normale în ortodoxie. Aşa s-a petrecut şi la noi, cu excepţia perioadei comuniste, cînd am făcut ce s-a putut, dar cînd tot ortodoxia a ţinut dreaptă coloana vertebrală a neamului. Din nefericire, din acea perioadă au rămas nişte sechele pe care cu greu le putem surmonta. Dacă atunci convenea sistemului să se facă cît mai puţin pe tărîm spiritual, după căderea sistemului, unii dintre preoţi şi dintre credincioşi au rămas într-un imobilism păgubos. O seamă de parohii au consilii parohiale mai mult fictive şi nelucrative. Este trist să constaţi pentru aceste excepţii negative că preotul este un simplu funcţionar care prestează servicii religioase”, a afirmat mitropolitul Andrei Andreicuţ.

Înaltul ierarh a mai spus că sunt tendinţe în societatea postmodernă de a considera preocupările duhovniceşti ca potrivite pentru spaţiul privat şi nu pentru cel public. “Noi nu suntem de acord cu acest lucru. Nu suntem de acord că doar în vremurile trecute ortodoxia avea un rol public şi astăzi nu”, a declarat mitropolitul Andrei Andreicuţ, care a adăugat că ortodoxia este o realitate veşnică.

Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului a subliniat că biserica nu poate fi degradată – ar fi o blasfemie a spus acesta – la măsura unei simple instituţii istorice. “Parohia care nu e activă şi misionară are toate şansele să ajungă o epavă. În zadar ne lăudăm cu credinţa înaintaşilor şi voievozilor, dacă nu trăim asemenea lor”, a afirmat IPS Andrei Andreicuţ.

Înaltul ierarh a mai spus că destinul neamului s-a împletit cu cel al Bisericii Ortodoxe. “Noi credem că rugăciunea bisericii ne-a ajutat să trecem prin toate încercările care au fost şi mai sunt. Cine nu crede în puterea rugăciunii de a coborî cerul pe pămînt şi de a-l ridica pe om prin strădania îndumnezeirii la modelul suprem, care este Mîntuitorul Iisus Hristos, acela se găseşte la antipodul ortodoxiei şi nimeni nu trebuie să creadă mai cu putere în lucrarea îndumnezeitoare a rugăciunii decît ortodoxul. Pentru adevăratul preot ortodox, suprema preocupare a vieţii, prin care poate lucra el mîntuirea lumii, este misiunea însoţită de rugăciune. Misiunea secondată de rugăciune constituie viaţa preotului ortodox, dar nu numai a preotului, ci şi a credinciosului, a parohiei întregi”, a afirmat Andrei Andreicuţ.

Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului a mai spus, în cuvîntul său, că mănăstirea care nu este un centru de spiritualitate capabil să influenţeze duhovniceşte zona şi-a ratat menirea. “Într-o lume în care omul a devenit foarte posesiv şi doritor de plăceri, complăcîndu-se într-un egoism exacerbat, călugărul ne demonstrează că nu e musai să dai trupului tot ce-şi doreşte şi că te poţi preocupa de rugăciune, de meditaţie, de studiu, de alinarea durerilor altora, de asistenţa socială, de propovăduire. (…). Mănăstirile de peste tot, inclusiv cele din România, prin marii lor trăitori au influenţat duhovniceşte foarte mulţi oameni”, a declarat înaltul ierah.

El a amintit în context de Părinţii Paisie Olarul, Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc şi Teofil Pârâianu, care, a spus Andrei Andreicuţ, constituiau inima unor adevărate centre de spiritualitate din care oamenii plecau încurajaţi şi întăriţi în credinţă. “Mănăstirile sunt locuri în care viaţa duhovnicească pulsează şi se revarsă în toată lumea. Dacă ele însă sunt nişte locuri unde, pe primul plan, stau activităţile gospodăreşti, necesare şi acestea, iar viaţa spirituală e lamentabilă, şi-au ratat menirea”, a opinat mitropolitul.

Înaltul ierarh a mai spus că pentru ca “parohia şi mănăstirea să-şi facă bine astăzi misiunea, preotul şi stareţul trebuie să are”. ““Adesea ne lăudăm cu realizările edilitare ale preoţilor şi stareţilor. Acestea sunt necesare, dar nu sunt suficiente. (…). Preotul trebuie să-şi iubească credincioşii. Ei sunt fiii lui sufleteşti. Lor le este datoare inima sa, rîvna sa, devotamentul său”, a subliniat Andrei Andreicuţ. El a precizat că în însuşirea preoţească e nevoie de rîvnă, de dăruire, de răbdare. “Altfel preoţia nu dă roade, sufletele pier, iar preotul fără dăruire şi-a ratat misiunea. Ca preot şi ca stareţ trebuie să ari”, a conchis înaltul ierarh ortodox.

Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, Andrei Andreicuţ, a primit marţi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii “1 Decembrie 1918” Alba Iulia, înaltul ierarh fiind unul dintre ctitorii acestei instituţii de învăţămînt înfiinţate în 1991.