Măsuri pentru gestionarea situațiilor de mare risc, propuse de Asociaţia Română de Psihiatrie şi Psihoterapie

Într-o scrisoare-deschisă postată marți pe pagina sa de socializare, Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie (ARPP) propune un set de măsuri pentru „gestionarea mult mai aplicată a situațiilor de mare risc” apărute în spitalele/ secțiile de Psihiatrie (a se vedea cazul de la Spitalul Săpoca), luând în considerare și caracterul de imprevizibilitate a unor manifestări psihopatologice.

”În calitate de corp profesional național al specialiștilor psihiatri, am observat cu îngrijorare tentative de translare a discursului din spațiul public, de la neajunsurile și racilele din psihiatria românească, către acuzații nesusținute, neargumentate științific și nedovedite până în prezent, de malpraxis, cu mutarea centrului de greutate al atenției publice către presupusă neglijență în serviciu sau greșeli ale cadrelor medicale. Psihiatria se află într-o poziție atât ingrată, vulnerabilă, dar și de o mare responsabilitate și importanță socială, la interfața dintre percepția publică a siguranței cetățenilor și drepturile categoriilor vulnerabile de pacienți cu probleme psihice, necesitând sprijin și recunoaștere activă din partea autorităților, pentru îmbunătățirea calității serviciilor medicale oferite, și nu oprobriu public sau stigmatizare. Manifestările de violență și heteroagresivitate/ auto-agresivitate în rândul pacienților cu tulburări psihice majore sunt rare (aproximativ 10% din prezentările în urgență) și în general controlate de serviciile existente, dar cele extreme sunt excepții notabile, reprezentând uneori debutul medico-legal al unei manifestări psihice de raptus de agitație psiho-motorie” – arată ARPP.

În acest sens, asociația propune, între altele: programe naționale dedicate, cu finanțare de la buget pentru pacienții cu psihoze, tulburări depresive și bipolare, demență, alcoolism și drogodependențe; registru național pentru tulburările psihice majore, inclusiv cu antecedente de auto/heteroagresivitate și potențial suicidar; implementarea managementului de caz în psihiatrie, la nivel național; înființarea de echipe mobile; un lanț terapeutic „articulat și bine definit, care să urmeze pacientul de la ieșirea din spital și până la reinserția socio-familială și care să cuprindă specialistul din spital, ambulator, medic de familie, asistent social, psiholog”; programe continue de competență și atestat în domeniul adicțiilor (alcool, droguri etc.), pentru personalul superior și mediu, în vederea gestionării profesioniste a manifestărilor potențial generatoare de violență/ heteroagresiviate; investiții adecvate în infrastructura psihiatrică învechită, incluzând reorganizarea/ înființarea de secții specializate pe anumite patologii, cu personal calificat, normare modernă și training specific; asigurarea numărului optim de cadre medicale în secția de psihiatrie general acuți și în compartimentele cu persoane cu adicții.

De asemeni, ARPP propune asigurarea unui raport adecvat între personalul de sex feminin și masculin, „având în vedere că persoanele cu tulburări psihice, cu grad de periculozitate, trebuie uneori contenționate mecanic”. Nu în ultimul rând, ARPR propune programe naționale de educație a populației privind tulburările psihice și cele legate de substanțe.

M. T.