Mărturisitori ai credinței sub regimul comunist: Pr. dr. Liviu Pandrea

Mărturisitor al credinței, preotul dr. Liviu Pandrea (2 aug. 1915 – 25 febr. 1999) a fost eminent dascăl și îndrumător spiritual pentru primele generații de absolvenți ai Institutului Teologic Greco-Catolic din Cluj-Napoca, după redeschiderea acestuia din 1990.

Descendent al unei familii preoțești din com. Frata, a urmat și absolvit, în 1932, Liceul clujean „Gh. Barițiu”. A studiat apoi la Institutul De Propaganda Fide din Roma, luându-și, în 1938, licența în teologie. A continuat studiile în Franța, la Lille, unde în 1939 a absolvit Facultatea de Științe Sociale și Politice. Reîntors în țară, la Blaj, a predat în diferite școli, iar din 1940 a fost spiritual și profesor la Academia de Teologie. În 1941 și-a reluat studiile la Roma, devenind, în 14 iulie 1942, doctor în teologie, apoi a continuat activitatea de dascăl și formator la Blaj. În 1946 a fost transferat în Eparhia de Cluj-Gherla și numit paroh al parohiei Cluj III. În această calitate, în 1947 a deschis o capelă în cartierul Andrei Mureșanu, primind cuvinte de apreciere din partea Episcopului Iuliu Hossu.

După desființarea Bisericii Greco-Catolice, prin decretul 358/1 decembrie 1948, pr. Pandrea a reușit o vreme să se ascundă, dar în 4 iunie 1953, în urma unui denunț, a fost arestat, anchetat și torturat. A petrecut 5 ani în detenție, la închisorile Securității, apoi la Timișoara, Jilava și în alte părți. După o primă eliberare, pr. Pandrea a lucrat la Salubritate, în Cluj, ca măturător de stradă, apoi, după o a doua eliberare, a lucrat la Stațiunea Experimentală Viticolă, unde a realizat diverse studii și lucrări științifice. Fiind o persoană poliglotă și enciclopedică, cunoscând limbile clasice, limbile de circulație internațională, italiana, franceza, spaniola, engleza, a lucrat și ca traducător autorizat. Mai târziu, a fost încadrat la Biblioteca Centrală a Institutului Agronomic din Cluj, de unde, la 31 decembrie 1979, a fost pensionat.

În timpul regimului comunist, mai ales în ultimii ani (anii ’80, ’90), erau formate grupuri care se pregăteau clandestin în vederea preoției. De formarea moral-spirituală a unui asemenea grup se ocupa și pr. Pandrea. Desfășura și o intensă activitate pastorală, îngrijea bolnavi, făcea vizite la credincioși, cărora le administra Sfintele Taine. După 1990, a predat Teologie ascetică și mistică la Institutul Teologic din Cluj care și-a redeschis porțile, fiind și îndrumător spiritual pentru studenții seminariști. S-a preocupat în mod deosebit de publicarea unor cărți, între care volumele Don Bosco, crainicul bucuriei, broșuri despre umilință, despre Rai, meditații asupra stațiunilor Căii Crucii. A realizat și traduceri ale unor lucrări de spiritualitate, iar în 1993 a publicat traducerea Psalmilor din limba ebraică, lucrare asupra căreia zăbovise cu adâncă evlavie și pasiune în jur de patruzeci de ani. A trecut la Domnul la 25 februarie 1999.

În 25 februarie 2019, la 20 de ani de la despărțirea de pr. dr. Liviu Pandrea, i-a fost cinstită memoria în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj. Preasfinția Sa Florentin, Episcopul de Cluj-Gherla, a citat cu această ocazie un fragment din celebra predică ținută de pr. Pandrea în 10 octombrie 1948, la Biserica Universității, despre realitatea acelui timp în care, mărturisea: „Ni se cere să abjurăm crezul Blajului, dar mai ales ni se cere să renegăm credința Romei. Ni se cere să ne lepădăm de Roma, făcând jocul altora, tocmai fiindcă Roma ne este de două ori mamă, căci noi suntem sangvine et fide romani, cum atât de frumos a spus-o Papa Pius al XI-lea. Noi suntem prin sânge și credință romani”.

„Iată pentru ce în aceste clipe grele privirea ni se îndreaptă spre Roma lui Traian și a lui Petru, spre Roma sângelui și a credinței noastre dintotdeauna, spre Roma ce ne-a dat lumina și viața, cultura și tăria. Privirea ni se îndreaptă spre Roma lui Petru, căci unde-i Petru, acolo-i și Cristos, și unde-i Cristos, acolo, și numai acolo, e Biserica adevărată. Dar și privirea Romei se îndreaptă acum spre noi, căci așa cum a spus-o un sfânt (Andrea Bobola), un popor de la gurile Dunării va aduce în aceste timpuri o mare bucurie Sfântului Părinte. «Văd o Țară de vis, frumoasă ca-n basm, grădină a Preacuratei și templu de adorare a Celui Preaînalt: e România noastră devenită oază de primenire spirituală și țintă de pelerinaj și pentru popoarele din alte continente»”, sunt cuvinte profetice ale unui eminent preot și dascăl, ce rămâne model de trăire creștină și călăuzitor, prin scrierile sale, pe calea mântuirii.

A.I.