Lupta pentru Basarabia: Biserica Română face uz de metode moderne, Biserica Rusă – de metode arhaice

„Gazeta” (Rusia)

Decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Române (BOR) de a înfiinţa trei eparhii pe teritoriul Republicii Moldova şi Transnistriei a stîrnit nemulţumirea Patriarhiei de la Moscova. Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse (BO Rusă) a cerut într-o formă categorică anularea deciziei BOR. Românii intenţionau să vină la Moscova, pentru o explicaţie cu „Biserica-soră”, însă, au fost refuzaţi.

Cu toate acestea, pasul iniţiat de BOR a fost absolut previzibil. Mitropolia Basarabiei a BOR, care existase în aceste teritorii în perioada 1918-1940 şi din 1941 pînă în 1944, a fost restabilită încă în 1992. Acest lucru a provocat o mare nemulţumire în cadrul BO Ruse, iar guvernul moldovean a sprijinit Moscova, respingînd cererea de înregistrare a românilor. Însă, după decizia Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) din 2002, Mitropolia Basarabiei a fost, totuşi, înregistrată. Anul acesta, în locul defunctului Patriarh al României, Teoctist, a venit unul nou, Daniel, care a continuat în mod energic politica predecesorului său.

Asemenea conflicte teritoriale au legătură cu particularităţile modului în care sînt orînduite Bisericile Ortodoxe. Spre deosebire de Biserica Catolică, care este dirijată de la Vatican, cele 15 Biserici Ortodoxe din lume sînt autonome. Toate 15 recunosc primatul istoric al Patriarhului Constantinopolului („primus inter pares”, un primat de onoare, însă nu de jurisdicţie), fără să i se subordoneze. Bisericile Ortodoxe au fost create după criteriul naţional, iar graniţele lor au coincis mai mult sau mai puţin cu cele ale statelor. Însă, de cîte ori au fost modificate aceste graniţe în timpul secolului trecut! Pentru ortodoxie, acest proces a fost întotdeauna unul foarte dureros. Apăreau noi structuri bisericeşti, iar cele vechi le acuzau de încălcarea vechiului principiu „un oraş – un episcop”, principiu adoptat în timpul primului Sobor Ecumenic.

Nu este de mirare că destrămarea Uniunii Sovietice s-a soldat cu o serie întreagă de probleme pentru BO Rusă. Pe de o parte, ea insistă asupra dreptului sau canonic de a păstori popolaţia ortodoxă din fostele republici unionale, pe de altă parte, existau voci la faţa locului care afirmau că sînt îndreptăţite să creeze biserici naţionale.

În Ucraina acest conflict nu a fost soluţionat nici pînă în ziua de azi. Cazul moldovean este, însă, unul aparte. După prăbuşirea Imperiului rus, Basarabia i-a revenit României, iar ortodocşii de aici s-au pomenit sub jurisdicţia BOR. Apoi, pe acest teritoriu a revenit în mod triumfal BO Rusă, pentru că după destrămarea Uniunii Sovietice BOR să-şi amintească şi ea de drepturile sale.

Nu este exclus ca această problemă să poată fi soluţionată „frăţeşte”, dacă în politica bisericească nu ar exista o doză importantă de politica laică. Basarabia a fost, în mod tradiţional, „mărul discordiei” între cei doi vecini. Atît timp cît Rusia reuşea să o menţină în zona influenţei sale, puterea moldoveană manifesta bunăvoinţă faţă de BO Rusă şi nu înregistra Mitropolia Basarabiei subordonată BOR. Apoi situaţia s-a schimbat şi înregistrarea mult dorită a fost obţinută.

Nu trebuie uitat că în acest joc este prezent şi al patrulea participant – Uniunea Europeană (UE), a cărei membră a devenit de curînd România. Decizia CEDO în favoarea BOR a fost luată cu mult înaintea obţinerii statutului de membru, însă ea a dezvăluit în mod clar opinia comunităţii europene asupra relaţiilor dintre stat şi biserică.

Pentru UE, prioritate are libertatea religiei, nu dreptul bisericesc. De aceea, atunci cînd un grup de credincioşi insistă asupra înregistrării sale ca organizaţie religioasă (tocmai această s-a întîmplat în Republica Moldova, cu sprijinul BOR), referirile la deciziile Soboarelor Ecumenice Universale nu sînt luate în calcul. Puterea laică recunoaşte, în primul rînd, dreptul cetăţenilor de a-şi practica liber obiceiurile religioase. Comportamentul BOR, considerat de BO Rusă drept un atentat la adresa canoanelor bisericeşti, nu suscită nici un fel de atitudine critică din partea UE. Mai mult decît atît, el este considerat de către ţările europene ca fiind unul absolut civilizat, în timp ce comportamentul BO Rusă este catalogat drept o recidivă a Evului Mediu, favorizată de nostalgia imperială a noii Ruşii.

Între timp, este absolut evident că şi Rusia, şi România urmăresc aproximativ aceleaşi obiective. Pentru România, Republica Moldova este parte a „României Mari”, la care continuă să viseze această ţară ce cunoaşte un avînt naţional şi cultural. Pentru Rusia, Republica Moldova este vecina apropiată, unde trăiesc mulţi etnici ruşi şi care ar trebui menţinută în sfera de atracţie politică şi culturală rusă. Însă, dacă în această situaţie BOR îşi ajută statul, apelînd la metode destul de moderne şi acceptate de Europa, BO Rusă nu face decît să complice lucrurile, deteriorînd imaginea şi aşa destul de şifonată a Rusiei în ochii europenilor.

Totodată, Patriarhia de la Moscova nu poate acuza BOR de abatere de la tradiţiile ortodoxe şi de sprijinire a secularismului european. BOR este destul de conservatoare şi, la ora actuală, cunoaşte o mare relansare religioasă. Rolul ei în Ortodoxia modernă poate fi comparat cu cel al Bisericii Poloneze în Catolicism, care, prin credinţa sa adevărată, oferă un adevărat exemplu coreligionarilor europeni. Cu toate acestea, BOR îmbină acest conservatorism confesional cu o bună înţelegere a normelor de drept după care se ghidează Europa modernă. Dimpotrivă, BO Rusă ignoră cu încăpăţînare aceste norme, fapt prin care îi irită nu doar pe europeni, ci şi pe coreligionarii din cadrul altor biserici.

Nu demult la Ravenna s-a desfăşurat o nouă rundă de negocieri între catolici şi ortodocşi. BO Rusă, însă, a părăsit cu scandal negocierile. Motivul: prezenţa la aceste negocieri a Bisericii Apostolice Estoniene, a cărei istorie se aseamănă într-un fel cu cea a Mitropoliei Basarabiei. Şi rădăcinile ei pleacă din trecutul presovietic al Estoniei. Autorităţile estoniene au recunoscut imediat dreptul unora dintre cetăţenii săi ortodocşi de a crede astfel cum consideră ei de cuviinţă. Ca de obicei, BO Rusă a iniţiat un demers împotriva înfiinţării Bisericii Apostolice Estoniene, invocînd aceleaşi decizii ale Soboarelor Ecumenice Universale. Apariţia estonienilor la prestigiosul forum de la Ravenna a avut asupra delegaţiei BO Ruse, conduse de episcopul Ilarion, acelaşi efect pe care îl are muleta asupra unui taur.

De remarcat că niciuna dintre Bisericile Ortodoxe prezente la forum nu au susţinut demersul BO Ruse. Probabil, asemeni românilor, ele încep să înţeleagă că respectarea principiilor arhaice, fără a ţine cont de realitatea în continuă schimbare, este puţin probabil să contribuie la renaşterea ortodoxiei şi la consolidarea autorităţii sale în lume.