Lumini ale Sărbătorii „Schimbării la Faţă a Domnului” în Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla

Duminică, 6 august, Biserica, atât de rit latin, cât şi de rit bizantin, celebrează „Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Isus Hristos”. În această zi, în Catedrala Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla se va celebra Sfânta Liturghie Arhierească solemnă (de la ora 10:30), cu ocazia aniversării Hramului sfântului locaş de pe B-dul Eroilor nr. 10, Cluj-Napoca.

Hramul „Schimbării la Faţă a Domnului” a fost stabilit încă de la ctitorirea acestei biserici de către Ordinul Franciscanilor minoriţi conventuali, în 1779, după cum atestă şi pictura din absidă. După anul 1918, numărul greco-catolicilor din Cluj a crescut, şi ca urmare a unui memoriu înaintat Sfântului Scaun Apostolic al Romei de către Mitropolitul Blajului, în 29 aprilie 1926, Papa Pius al XI-lea a donat biserica, împreună cu toate bunurile ei, Mitropoliei de Alba-Iulia şi Făgăraş, care în 8 noiembrie 1926 le-a preluat în administrare. După câţiva ani, prin Constituţia «Sollemni Conventione» din 5 iunie 1930, sediul episcopal s-a mutat de la Gherla la Cluj, iar biserica a fost ridicată la rangul de biserică catedrală.

După ce, între 1930-1948, pe tronul arhieresc al Catedralei a stat Episcopul Iuliu Hossu, primul Cardinal al neamului românesc şi mărturisitor al credinţei în închisoare şi în domiciliu forţat până la moartea sa din 1970, de pe acelaşi tron a păstorit mai apoi, între 1990-2002, Înalt Preasfinţitul George Guţiu, de asemenea mărturisitor al credinţei în închisoare (vreme de 14 ani) şi deschizător de drumuri pentru Biserica în libertate, după căderea regimului comunist.

Un motiv de bucurie şi recunoştinţă adusă lui Dumnezeu, în această sărbătoare de 6 august 2017, este şi împlinirea a 15 ani de la înscăunarea celui de-al 9-lea Episcop eparhial, Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu. În 18 iulie 2002, prin Bula Pascendi Dominici gregis, Sfântul Scaun l-a numit în funcţia de Eparh al Eparhiei de Cluj-Gherla. La 6 august 2002 a avut loc întronizarea, la Catedrala „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca. Ceremonia de înscăunare a avut loc în cadrul unei Liturghii festive celebrate de ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Lucian Mureşan. Evenimentul s-a desfăşurat în prezenţa Nunţiului Apostolic şi a Corului Episcopal Catolic din România, a unei delegaţii a Secretariatului pentru Culte din cadrul Guvernului României, precum şi a unor distinşi oaspeţi. Semnificativă a fost prezenţa Episcopului ortodox din acea vreme, viitor Mitropolit, ÎPS Bartolomeu Anania, marcând un nou început în relaţia de colaborare dintre cele două Biserici, Ortodoxă şi Greco-Catolică, la Cluj.

Urmând modelul primului cardinal român, ÎPS Iuliu Hossu, a doua zi, noul episcop greco-catolic a adresat prima sa Scrisoare Pastorală credincioşilor pe care i-a primit spre păstorire. Cităm din acest document un fragment reprezentativ pentru definirea misiunii episcopale: „«Cel ce este capul poporului, trebuie în primul rând să-şi dea seama că este slujitorul celor mulţi – scria Sfântul Augustin unui episcop în ziua hirotonirii sale – să nu te ruşinezi să fii slujitorul celor mulţi, pentru că Domnul Domnilor nu s-a ruşinat să fie slujitorul nostru»”.

Episcopatul este o slujire a lui Dumnezeu prin aproapele, o slujire a aproapelui, după modelul slujirii Mântuitorului Isus Hristos, o slujire ce caută mereu să împlinească Voinţa lui Dumnezeu-Tatăl, aceea de mântuire a sufletelor. O slujire care dincolo de orice virtute sau capacitate umană trebuie fundamentată mai presus de toate pe iubire faţă de cei încredinţaţi spre arhipăstorire, aceia pe care Hristos i-a iubit: «Simone, Fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?» întreabă Hristos pe Simon Petru, corifeul Apostolilor. Iar Petru răspunde afirmativ. Hristos, atunci îi conferă misiunea: «Păstoreşte oile Mele!» (In. 21,15-17). Cu alte cuvinte, semnul concret al iubirii faţă de Hristos trebuie să se manifeste în păstorirea oilor lui Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur, în Tratatul despre Preoţie, explică: Hristos ar fi putut să-i ceară lui Petru «Dacă Mă iubeşti ţine post, culcă-te pe pământul gol, priveghează îndelung, vino în ajutorul celor nedreptăţiţi ….». Hristos i-a spus, însă, lui Petru doar atât: «Paşte oile mele», evidenţiind supremaţia şi măreţia acestei păstoriri.

Isus îl întreabă a treia oară pe Petru: «Mă iubeşti?», nu pentru că nu ar şti că este iubit de Petru, ci pentru a-i cere lui Petru iubirea totală, iubirea perfectă. Isus nu doreşte doar un prieten şi un discipol iubitor, ci doreşte ca acela pe care-l va lăsa în fruntea Bisericii Sale să se identifice total cu misiunea Sa, acea misiune pe care Fiul a primit-o de la Tatăl, «de a servi şi a-şi da viaţa pentru cei mulţi”, din iubire pentru aceia pe care Tatăl i-a încredinţat spre mântuire. O iubire care merge până la sacrificiul suprem – moartea pe cruce. Iată cât este de mare demnitatea slujirii episcopale! Iată cât este de mare iubirea pe care Isus o cere acelora rânduiţi să-i păstorească turma!”.

Amintind cuvintele lui Isus: “Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele şi până la sfârşitul veacurilor” (M 28,20), Preasfinţia Sa invită, la ceas aniversar, toţi credincioşii, „să contemple strălucirea luminii lui Hristos pentru a se face părtaşi la dumnezeirea Lui”, menţionând că „aceasta este o realitate pe care o putem trăi, deoarece, în Biserică suntem pe Tabor în prezenţa lui Isus. Mai mult, noi nu trebuie să cerem să se facă trei colibe, deoarece avem una, o singură casă care ne cuprinde pe toţi, avem Biserica!”.

V.S.