Evreii din România sărbătoresc de sîmbătă Pesahul (Paştele evreiesc)

Evreii sărbătoresc începînd de sîmbătă Pesahul (Paştele evreiesc), sărbătoare religioasă fixă din calendarul religios ebraic, care se desfăşoară anual în perioada 15-23 a lunii Nisan (7-14 aprilie), lună ce marchează începutul anului ecleziastic ebraic.

Spre deosebire de Paştele creştin, care începe obligatoriu într-o duminică, data de început a Paştelui evreiesc poate pica în orice zi a săptămînii. Nisan este a şaptea lună a calendarului civil evreiesc. Calendarul religios ebraic nu coincide însă cu cel civil. În calendarul religios, Nisan, care durează de la luna nouă din martie pînă la luna nouă din aprilie, după calendarul gregorian, este prima lună a anului ecleziastic ebraic, conform poruncii divine: “Luna aceasta va fi pentru voi cea dintîi lună; ea va fi pentru voi cea dintîi lună a anului”. (Exodul 12,2).

Sărbătorită de evrei în fiecare primăvară de peste 3.300 de ani, Pesahul simbolizează eliberarea din robia egipteană şi ieşirea din Egipt a evreilor conduşi de Moise şi cei 40 de ani de peregrinare prin deşert. În amintirea plecării precipitate din Egipt, cînd aluatul pentru pîine n-a apucat să dospească, în timpul celor opt zile cît durează sărbătoarea (şapte zile în Israel) se mănîncă pîine nedospită, făcută doar din făină şi apă, numită matza (azimă).

Pîinea obişnuită şi toate alimentele fermentate sau susceptibile de a fermenta sunt interzise în această perioadă, astfel încît sărbătoarea este precedată de o curăţenie riguroasă a gospodăriei, pentru îndepărtarea oricăror produse de acest fel.

În primele două seri, se ţine o cină festivă (seder), cu participarea întregii familii sau, în comunităţile mici, a întregii comunităţi. Este o masă încărcată de simboluri, fiecare fel de mîncare şi fiecare gest comemorînd aspecte ale evenimentului rememorat. Se servesc mîncăruri tradiţionale şi se beau patru cupe de vin. O carte specială bogat ilustrată, Hagada, reglementează pînă în cele mai mici amănunte desfăşurarea ceremoniei, în timpul căreia se relatează istoria ieşirii din robia egipteană, a celor zece plăgi care au lovit Egiptul.

Se recită şi se cîntă psalmi de preamărire a lui Dumnezeu. În mod deosebit, se pune accentul pe participarea interactivă a copiilor, cărora li se adresează în primul rînd povestirea întîmplărilor, atenţia lor fiind menţinută trează prin diferite cîntece, jocuri, întrebări şi răspunsuri.

Dincolo de semnificaţia ei specială pentru poporul evreu, sărbătoarea de Pesah are o conotaţie universală, de celebrare a eliberării, a redobîndirii demnităţii umane.