Documentul de la Chieti, un pas înainte pe drumul dialogului

Joi, 21 septembrie a.c., la Chieti, în Italia, s-a încheiat cea de-a 14-a Sesiune Plenară a Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic între Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă. În calitate de membru al comisiei, Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, mi-a oferit câteva lămuriri asupra acestui important moment al drumului spre refacerea unităţii creştine, pe care aș dori să le împărtășesc cu dumneavoastră, cititorii acestei pagini de ziar:

„La această sesiune, cu excepţia Patriarhatului Bulgariei, toate celelalte Biserici Ortodoxe au fost reprezentate, şi anume: Patriarhatul Ecumenic, Patriarhatul de Alexandria, Patriarhatul de Antiohia, Patriarhatul de Ierusalim, Patriarhatul Moscovei, Patriarhatul Serbiei, Patriarhatul României (reprezentat de Înaltpreasfinţia Sa, mitropolitul Iosif, arhiepiscop al Europei Occidentale, şi de conf. univ. dr. pr. Patriciu Vlaicu), Patriarhatul Georgiei, Biserica din Cipru, Biserica din Grecia, Biserica din Polonia, Biserica din Albania, Biserica din Cehia şi Slovacia. Au fost prezenţi, de asemenea, un număr de 26 de membri reprezentanţi ai Bisericii Catolice din diferite ţări.

Cu bucurie am ascultat aplauzele celor circa 60 de membri ai Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic între Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă, în momentul în care a fost aprobat documentul de lucru propus, după cea de-a doua corectură din partea Comisiei de redactare, respectiv la al treilea text pe care l-am avut după corecturile succesive. Ne-am bucurat pentru această aprobare, chiar dacă nu putem vorbi de unanimitate, pentru că anumite paragrafe nu au fost acceptate de către Biserica din Georgia; în rest, toate celelalte Patriarhate şi Biserici, care au avut reprezentanţi la această întâlnire, au aprobat şi primit acest document.

Textul documentului a întrunit consensul asupra întregului conţinut, sub numele: «Sinodalitate şi primat în primul mileniu. Către o înţelegere comună în slujba unităţii Bisericii». Discuţia s-a concentrat asupra semnificatului şi interdependenţei dintre sinodalitate şi primat în istoria Bisericii din primul mileniu, în diversele situaţii şi schimbări în Est şi în Vest.

Trebuie menţionat faptul că aprobarea documentelor Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic, în mod particular consensul la acest document de la Chieti, este un consens de tip formal, şi anume: membrii Comisiei sunt de acord că acest document nu conţine erezii şi învăţături împotriva doctrinei propriei Biserici. Dacă reprezentanţii unei Biserici au aprobat acest document, nu înseamnă că el devine imediat un document obligatoriu pentru acea Biserică. Pe de altă parte, este un document care reprezintă rodul muncii Comisiei Mixte şi care se oferă Sinodului Bisericii locale, tocmai pentru a fi, pe viitor, un ghid în dialogul dintre Biserici. Ceea ce doresc să subliniez este că acest document nu devine imediat un text canonic, sau de obligativitate, ci rămâne un text care se oferă Sinodului fiecărei Biserici şi el poate fi primit sau nu. El reprezintă o cunoaştere mai bună între Biserici şi oferă un limbaj comun, pentru că în acest document se exprimă idei, atât din teologia, istoria şi canoanele Bisericii Orientale, cât şi din cele ale Bisericii Occidentale.

Conţinutul acestui document redă o situaţie de fapt a Bisericii primului mileniu – care era una, chiar dacă acel timp a fost destul de frământat şi s-a trecut prin diferite momente de rupturi, dar care nu au dus la o separare. În primul mileniu creştin nici nu s-a pus problema unei separări, pentru că nu puteau concepe o separare în Trupul lui Hristos, care este Biserica, şi atunci e frumos de văzut cum au reuşit creştinii primului mileniu să vindece momentele de ruptură şi să revină la unitatea deplină. E ceea ce trebuie să învăţăm și noi, astăzi: cum să convieţuim unii cu alţii, ştiind să vindecăm rupturile care apar între noi.

Consider că, într-adevăr, documentul de la Chieti este un pas înainte pe drumul dialogului între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă şi care, fără a spune cuvinte mari, pune bazele unei posibile reflecţii viitoare asupra unei Biserici Creştine în comuniune”.

Pr. Daniel AVRAM