Devenim ceea ce ascultăm…

Aceasta-i una dintre concluziile fundamentale ce se desprind din aprofundarea spirituală propusă de către părintele iezuit Silvano Fausti la Evanghelia după Marcu (Aminteşte-ţi şi istoriseşte Evanghelia, Ed. Viaţa Creştină, Cluj-Napoca 2016) şi, mai precis, se regăseşte ca atare în prezentarea mesajului în context, ce se referă la minunea vindecării de către Isus a unui surdo-mut din ţinutul Decapole (Mc 7,31-37).

Am ales-o ca subiect principal al acestui articol, din următoarele raţiuni: 1) Trendul societăţii actuale este de a deţine, prin intermediul mijloacelor ultramoderne de comunicare, o tot mai mare cantitate de informaţie actualizată, ceea ce determină o goană neîncetată după tot ceea ce poate reprezenta „noutate”; nu se mai ţine prea mult cont de sursa care produce şi transmite informaţia, ci de cât e ea de updatată, iar rezultatul este adesea o informare superficială, dacă nu chiar o dezinformare; 2) De foarte multe ori, din nefericire, noi, creştinii, devenim neatenţi faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi mult prea preocupaţi de alte cuvinte ce nu fac bine sufletului, ci, mai degrabă, critică, înjosesc şi bârfesc. Aşadar, pentru a nu rămâne în superficialităţi mondene şi nici în bârfe degradante, vă propun, în rândurile de mai jos, să redescoperim importanţa ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu.

Dintre foarte multele locuri din Sfânta Scriptură în care se aminteşte despre importanţa ascultării din partea omului de Cuvântul lui Dumnezeu, vă propun să ne oprim la doar câteva.

În primul rând şi fără nicio zăbavă, creştinul e chemat să-şi orienteze fiinţa întreagă spre Cuvântul întrupat al Tatălui, Isus Hristos, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, Cuvânt care dintru început era la Dumnezeu şi „Cuvântul Dumnezeu era” (In 1,1). La momentul schimbării la faţă a lui Isus, pe muntele Taborului, se aude din cer vocea Tatălui care proclamă: „Acesta este Fiul Meu cel iubit în care am binevoit; de Acesta să ascultaţi” (Mt 17, 5). În consecinţă, a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă în mod foarte concret a asculta de Isus, adică a primi ca normă principală de viaţă cuvintele şi exemplul de viaţă ale Mântuitorului Isus Hristos, aşa cum sunt ele transmise prin Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Aici e foarte important de reţinut că eficienţa cuvintelor rostite de Isus este şi astăzi aceeaşi cu cea din momentul însuşi în care ele au fost spuse. Cuvântul lui Isus este la fel de puternic şi azi ca atunci. Dacă atunci, mulţi dintre cei care L-au ascultat s-au lăsat transformaţi şi vindecaţi, la fel şi astăzi, cei ce-l primesc şi-l ascultă cu aceeaşi credinţă vor fi şi ei preschimbaţi şi tămăduiţi. Însuşi Mântuitorul Hristos ne asigură de eficienţa ascultării faţă de cuvântul Său: „Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M-a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă” (In 5,24).

Un alt moment luminos în care se revelează puterea lucrătoare a Cuvântului lui Dumnezeu este Bunavestire. Când arhanghelul Gabriel îi aduce vestea cea bună că ea, Maria, Îl va purta în pântecele ei pe Fiul lui Dumnezeu, aceasta îi răspunde spunând: „Iată, slujitoarea Domnului. Fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38). Adică Maria acceptă ca totul în existenţa sa să se împlinească după voinţa lui Dumnezeu, aşa precum arhanghelul i-o revelează prin cuvintele lui. Este extraordinară smerenia Mariei, dar la fel de impresionantă este şi eficienţa Cuvântului, căci, din acel moment, Cuvântul veşnic şi de necuprins se lasă cuprins, din iubire pentru Adam cel căzut, de sânul preacurat al Fecioarei.

Concluzia care se impune, la capătul acestor scurte consideraţii, nu e alta decât repetata chemare a Domnului de a-I asculta cuvântul. În felul acesta se împlineşte rostul vieţii noastre: fii ai Tatălui ceresc prin Fiul şi, implicit, fraţi cu ceilalţi oameni. Într-o lume saturată de felurite cuvinte şi imagini prefabricate, avem nevoie de unicul Cuvânt şi unica Icoană a Tatălui, adică de Isus Hristos, singurul capabil să desăvârşească în bine devenirea noastră.

Pr. Daniel AVRAM