Despre specificiul îngrijirilor paliative

Îngrijirile paliative sunt adresate pacienţilor cu boli cronice progresive, care nu mai beneficiază de tratament curativ. Spre exemplu, în cazul patologiei oncologice, după ce pacientul epuizează variantele curative (chimioterapie, radioterapie, chirurgie, imunoterapie etc.), ajunge într-o fază în care este nevoie de ameliorarea simptomatologiei, situaţie deosebit de delicată pentru unităţile spitaliceşti clasice şi pentru serviciile de urgenţă. Practic, îngrijirile paliative se adresează unei categorii de pacienţi care, într-un fel, nu îşi mai găsesc locul în alte spitale.

Medicina tradiţională se adresează pacientului, întrucât acesta din urmă se prezintă la medic pentru prevenţie, ameliorarea unor simptome sau tratarea unor patologii. Acest tip de relaţie, medic – pacient, nu se extinde – ci doar cu puţine excepţii – asupra familiei pacientului. Excepţiile se referă la situaţiile în care, prin natura diagnosticului pacientului, familia este invitată la a participa activ la îngrijirea acestuia. În astfel de cazuri, medicul va putea oferi indicaţii de îngrijire, recomandând în acelaşi timp servicii conexe care să sprijine întreaga familie: terapie psihologică de suport, medicaţie etc.

Spre deosebire de acest tip de medicină, îngrijirile paliative nu numai că privesc pacientul din punctul de vedere holistic, îngrijindu-se de partea somatică, psihică, socială şi spirituală, dar cuprind şi componenta familială, care, cel mai adesea, este afectată într-o manieră similară afecţiunii pacientului. Există situaţii în care familia pacientului şi-a epuizat posibilităţile de îngrijire la domiciliu, întrucât rolurile lor în societate presupun îndeplinirea anumitor activităţi, în special la locul de muncă unde zilele libere sunt limitate. Văzându-se în imposibilitatea de a mai fi alături în permanenţă de pacientul bolnav, aceste persoane dezvoltă tulburări anxioase nu mai puţin periculoase decât patologia care le-a determinat.

De asemenea, bolile cronice progresive, cu diagnostic limitat, conduc inclusiv la probleme pecuniare şi de moştenire, cum ar fi: cine plăteşte tratamentul bolnavului? care sunt moştenitorii? în grija cui vor rămâne copiii minori? şi altele asemenea. Abordarea paliativă are în vedere toate aceste aspecte, manifestând deosebită grijă faţă de nevoile întregii familii. Desigur, acest tip de îngrijire presupune resurse umane şi materiale variate şi complexe. Dincolo de oferirea unor condiţii hoteliere de execepţie, existenţa cadrelor medicale este obligatorie, alături de prezenţa în echipa de îngrijiri paliative a unui psiholog, a unui cleric, a unui asistent social şi chiar a unui avocat colaborator.

Câteva alte principii care ţin de specificul îngrijirilor paliative sunt referitoare la considerarea morţii drept un proces normal, pe care nu îl grăbesc, dar nici nu îl amână, la oferirea sprijinului necesar pentru ca pacientul să fie cât mai autonom şi activ posibil până în momentul decesului, precum şi la încurajarea participării active a familiei la procesul îngrijirii.

Pr. Bogdan CHIOREAN