Cuvântul este un dar. Celălalt este un dar

Biserica Ortodoxă şi cea Greco-Catolică vor intra în cel mai mare post de peste an, Postul Paştilor sau Păresimile, stabilit de calendarul liturgic între 27 februarie – 15 aprilie a.c. În Biserica Romano-Catolică, Postul Mare începe odată cu Miercurea Cenuşii, la 1 martie şi se va încheia în 15 aprilie. 

Mărita Sărbătoare a Învierii – centrul credinţei creştine, oferă în acest an, pe lângă bucuria biruinţei lui Cristos asupra răului şi a morţii, şi un prilej particular de comuniune între creştini, dat fiind că Bisericile de rit latin şi bizantin vor celebra Învierea Domnului în aceeaşi zi, duminică, 16 aprilie. Privind cu speranţă la acest semn de întâlnire în lumina Învierii, propunem cititorilor mesajul Sfântului Părinte pentru Postul Paştelui din acest an, care relevă ceea ce este cu adevărat important pentru fiecare om, în vederea mântuirii: iubirea aproapelui, lepădarea de rău şi de păcat şi deschiderea la a primi şi transforma în viaţă darul cuvântului lui Dumnezeu. (V.S.)

Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru Postul Mare 2017

Postul Mare este un nou început, un drum care conduce spre o ţintă sigură: Paştele sau Învierea, victoria lui Cristos asupra morţii. Şi tot acest timp ne adresează o invitaţie puternică la convertire: creştinul este chemat să se întoarcă la Dumnezeu „din toată inima”.

Postul Mare este momentul favorabil pentru a intensifica viaţa spiritului prin sfintele mijloace pe care Biserica ni le oferă: postul, rugăciunea şi pomana. La baza a toate este cuvântul lui Dumnezeu, pe care în acest timp suntem invitaţi să-l ascultăm şi să-l medităm. Îndeosebi, aici aş vrea să mă opresc asupra parabolei omului bogat şi a săracului Lazăr (cf. Lc 16,19-31). Parabola începe prezentând cele două personaje principale, dar săracul e cel care este descris în manieră mai detaliată: el se află într-o condiţie disperată, zace la poarta bogatului şi mănâncă firimiturile care cad de la masa lui, are răni pe tot trupul şi câinii vin să le lingă. Lazăr ne învaţă că celălalt este un dar. Relaţia corectă cu persoanele constă în a le recunoaşte valoarea cu recunoştinţă. Şi săracul la poarta bogatului nu este un obstacol deranjant, ci un apel să ne convertim şi să ne schimbăm viaţa.

Prima invitaţie pe care ne-o adresează această parabolă este aceea de a deschide poarta inimii noastre pentru celălalt, pentru că fiecare persoană este un dar, fie vecinul nostru, fie săracul necunoscut. Postul Mare este un timp propice pentru a deschide poarta pentru orice nevoiaş şi a recunoaşte în el sau în ea faţa lui Cristos. Parabola este nemiloasă în a evidenţia contradicţiile în care se află bogatul. Acest personaj, contrar săracului Lazăr, nu are un nume, este calificat numai ca „bogat”. Bogăţia acestui om este excesivă, în el se întrevede în mod dramatic corupţia păcatului, care se realizează în trei momente succesive: iubirea faţă de bani, vanitatea şi mândria. Spune apostolul Pavel că „rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani” (1Tim 6,10). Ea este motivul principal al corupţiei. Banul poate ajunge să ne domine. În loc să fie un instrument în slujba noastră pentru a face binele şi a exercita solidaritatea faţă de alţii, banul ne poate aservi la o logică egoistă. Rodul alipirii de bani este un soi de orbire: bogatul nu vede săracul înfometat, rănit şi prosternat în umilirea sa.

Evanghelia bogatului şi a săracului Lazăr ne ajută să ne pregătim  bine pentru Paştele care se apropie. Bogatul şi săracul mor amândoi şi partea principală a parabolei se desfăşoară în lumea de dincolo, unde bogatul are un dialog lung cu Abraham. Numai printre chinurile din lumea de dincolo bogatul îl recunoaşte pe Lazăr şi ar vrea ca săracul să aline suferinţele sale cu un pic de apă. Gesturile cerute de la Lazăr sunt asemănătoare cu acelea pe care ar fi putut să le facă bogatul şi pe care nu le-a făcut niciodată. Totuşi, Abraham îi explică: „Ai primit cele bune în timpul vieţii, iar Lazăr, cele rele; acum însă el este aici fericit, tu însă suferi” (v. 25). Bogatul, care are fraţi care încă sunt în viaţă, îi cere lui Abraham să-l trimită pe Lazăr la ei pentru a-i avertiza; însă Abraham răspunde: „Îi au pe Moise şi pe profeţi: să asculte de ei” (v. 29). Şi în faţa obiecţiei bogatului, adaugă: „Dacă nu ascultă de Moise şi profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge” (v. 31). În acest mod reiese adevărata problemă a bogatului: rădăcina relelor sale este faptul de „a nu da ascultare cuvântul lui Dumnezeu”.

Iubiţi fraţi şi surori, Postul Mare este timpul favorabil pentru a ne reînnoi în întâlnirea cu Cristos viu în cuvântul său, în sacramente şi în aproapele. Duhul Sfânt să ne conducă să parcurgem un adevărat drum de convertire, pentru a redescoperi darul cuvântului lui Dumnezeu, să fim purificaţi de păcatul care ne orbeşte şi să-l slujim pe Cristos prezent în fraţii nevoiaşi. Să ne rugăm unii pentru alţii pentru ca, părtaşi de victoria lui Cristos, să ştim să deschidem porţile noastre pentru cel slab şi pentru cel sărac. Atunci vom putea trăi şi mărturisi în plinătate bucuria Paştelui.