Creştinii ortodocşi şi greco-catolici intră în Săptămîna Luminată

Săptămîna Luminată este prima săptămînă care urmează după Învierea Domnului Iisus Hristos şi se termină în duminica următoare, numită Duminica Tomii (a Sfîntului Apostol Toma).

Pentru creştinii ortodocşi, Săptămîna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paşte, la Pogorîrea Sfîntului Duh (Rusaliile).

Săptămîna Luminată stă sub semnul luminii şi prima slujbă din această săptămîna începe prin cuvintele ”Veniţi de luaţi lumină”. Hristos iese din mormînt învăluit în lumina cea sfîntă a dumnezeirii Sale. Din noaptea Învierii şi pînă la Înălţarea Domnului la cer, în Biserică se cîntă ”Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit”, prin noul Ierusalim făcîndu-se referire la Ierusalimul cel veşnic, eshatologic.

Slujbele din Săptămîna Luminată se ţin cu Uşile Împărăteşti larg deschise. Astfel, privirea spre altar nu mai este împiedicată de nimic, ceea ce simbolizează uşa deschisă de la mormîntul Mîntuitorului, dar şi ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morţii Mîntuitorului.

În primele secole ale creştinismului, în timpul Săptămînii Luminate, catehumenii (cei care se pregăteau să primească taina Botezului) care erau botezaţi în noaptea de Paşti purtau haine albe, simbol al bucuriei Învierii.

În această perioadă, slujbele Bisericii sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cîntările şi citirile din această perioadă a Săptămînii Luminate fac referire directă la Învierea din morţi a Mîntuitorului.

Slujbele sunt mai frumoase prin această bucurie a Învierii de care sunt inundate toate rînduielile liturgice. Chiar şi slujba înmormîntării celor care au adormit în timpul acestei săptămîni e diferită de rînduiala obişnuită, căci se cîntă aceleaşi cîntări ale canonului Învierii Domnului şi Hristos a înviat, în loc de Veşnică pomenire.

Din Duminica Învierii Domnului, în Biserica Ortodoxă începe o nouă perioadă liturgică a anului bisericesc, numită perioada Penticostarului.

Numele acestei perioade – una dintre cele trei mari diviziuni ale anului liturgic (alături de perioada Octoihului şi de cea a Triodului) – vine de la cartea Penticostar care se foloseşte în mod deosebit în cultul ortodox în perioada dintre Paşte şi Rusalii (50 de zile).

Această perioadă se distinge din punct de vedere spiritual prin luminozitate, prin frumuseţe şi prin bucurie a întregii creaţii, ceea ce se exprimă prin rînduieli cultice cu totul specifice ce se săvîrşesc în Biserică. Totul pare învăluit în alb, totul este lumină, totul exprimă bucuria de a fi împreună cu Hristos în Biserica Sa. Şi bisericile se înveşmîntează în alb şi veşmintele preoţilor. De aceea, această perioadă a Penticostarului este perioada cînd se cîntă în toate împrejurările ”Hristos a înviat” şi cîntări de bucurie: ”Veniţi să ne luminăm popoare! Veniţi să ne bucurăm de Învierea lui Hristos!”.