Corabia vie a lui Hristos

„«Bucurați-vă ceruri, veselește-te pământ», spune psalmistul, să se bucure cerurile, să se veselească pământul, în această zi de sărbătoare, când Dumnezeu are o nouă casă în care poate coborî pe Pământ, Dumnezeu în mijlocul oamenilor!” – sunt cuvinte de bucurie, rostite de Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, cu ocazia recentei sfinţiri a unei noi biserici pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla, în Parohia Herina, lângă Bistriţa.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinția Sa s-a oprit asupra fragmentului din Evanghelia de la Luca, numit «Pescuirea minunată» (Lc 5,1-11), reamintind: „Au fost trei chemări ale lui Isus adresate lui Petru: cea dintâi, când Isus i-a spus: «Tu te vei numi Chefa [Petru], pe tine voi zidi Biserica Mea» (cf Io 1,42; Mt 16,18). A doua chemare, despre care vorbesc evangheliștii, a fost pe malul lacului Tiberiadei, când Isus îi cheamă pe Petru și pe Andrei, pe Iacov și pe Ioan (cf Mt 4,18-22). Momentul «Pescuirii minunate» reprezintă cea de-a treia chemare a lui Isus, cea mai profundă și definitivă. Acum Petru va lăsa mrejele, va lăsa tovarășii de lucru și-L va urma pe Hristos. Cum s-a petrecut această convertire, de ce această fulgerătoare convertire, pentru că Petru a înțeles un lucru esențial pentru viața lui: nu învățătura proprie, nici știința, nici instrumentele de lucru nu i-au adus succesul în pescuirea minunată, ci cuvântul lui Dumnezeu, ascultat și înțeles. Petru, care era un pescar experimentat, știa foarte bine că nu se pescuiește, în timpul zilei, cu plasa. Pescuitul cu plasa este rezervat numai nopții, atunci peștii nu văd momentul când se aruncă plasa și rămân în acea zonă unde plasa urmează să se ridice.

În momentul în care Isus spune: duc in altum – «mână în adânc, Petre, mâna în apele adânci și aruncă plasele», el răspunde: «Doamne, noi, care suntem pescari încercați, toată noaptea am pescuit și n-am prins nimic și tu vrei acum să ne înveți să aruncăm ziua plasele. Dar, la cuvântul Tău vom arunca plasele!» Petru se supune și urmează miracolul: în clipa în care trag plasele, acestea sunt grele, sunt prea pline de peștele care a fost prins. Atunci Petru cade în genunchi, și, acolo, în barca lui Petru, are loc dialogul frumos între Isus, Învățătorul și Domnul, și Petru, pescarul, care-I spune: «Ieși de la mine, Doamne, că sunt un om păcătos!».

Omul, în clipa în care recunoaște puterea divinității se recunoaște mic, păcătos, nesemnificativ, în fața marelui Dumnezeu. Și Petru își vede ca într-o oglindă păcatele și de aceea spune: «Ieși, Doamne, din barca mea, barca unui păcătos»; o spune cu frică de Dumnezeu și cu cutremur, însă Isus îl consolează: «Nu te teme, Petru, tu vei deveni pescar de oameni!» – acest cuvânt este o frumoasă metaforă simbolică, spirituală, care rezumă întreaga misiune pe care Petru o va avea.

«Dacă pescarul – explica Sfântul Augustin –, are rolul de a scoate din apă peștii pentru a-i oferi ca hrană dătătoare de viață oamenilor, în mod asemănător, mai întâi Hristos a fost Peștele care a coborât din înaltul cerului, din bucuria iubirii împărtășite în Preasfânta Treime, pentru a veni într-un mediu ostil, aici, pe pământ, pentru a fi omorât». Petru, acum, va trebui să continue misiunea lui Hristos, adică să scoată oamenii din întunericul lumii acesteia și să-i pescuiască pentru credință, pentru mântuire. Această metaforă a Pescarului a rămas, peste timp și peste ani, și Petru cu urmașii lui au purtat însemnele Pescarului, însemnul inelului de logodnă cu Biserica în decursul veacurilor, de mai bine de două milenii.

Biserica rămâne și astăzi călăuzită de Petru, cel care a fost rânduit de Hristos pentru a fi pescar de oameni prin excelență, pentru a fi fundamentul Bisericii pe pământ, a cărei piatră de închidere este Hristos Însuși, «Piatra din capul unghiului» – de aceea, în biserici se zugrăvește, pe cupola principală, icoana lui Hristos Atotținătorul.

Iubiți credincioși, suntem invitați să medităm asupra momentelor în care, în viața noastră, Dumnezeu a făcut minuni, asupra momentelor în care L-am întâlnit, conștient sau inconștient, pe Dumnezeu. Suntem invitați să medităm la convertirea noastră şi, în fiecare zi, să încercăm să ne recunoaștem păcatele și să ne apropiem de Dumnezeu. Iată de ce chemarea de a veni la biserică, de a-l căuta pe Isus și a nu-L lăsa singur, pe El, care a dorit să locuiască între noi şi se află acolo pentru noi și pentru mântuirea noastră. Să-I dăm mărire lui Dumnezeu în fiecare zi și să ne amintim că, prin Botez, El a transformat trupul nostru într-un adevărat Templu al Spiritului Sfânt. Suntem și noi biserici ale Spiritului Sfânt atunci când Îl lăsăm pe Hristos, cu harul Său, să dea viață trupului nostru.

Bunul Dumnezeu să ne ajute să putem rămâne în dreapta credință în această viață și apoi, cu bucurie, să petrecem pentru veșnicie de-a dreapta gloriei cerești a Tatălui, împreuna cu Fiul, în harul și iubirea Spiritului Sfânt. Amin”.

V.S.