Aspecte de la Plenara Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor

Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, a luat parte la Adunarea Plenară a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor (CPUC), care s-a desfăşurat la Roma, în luna noiembrie a.c., în calitate de membru al acestui dicaster, împreună cu cca. 65 de episcopi, preoți și laici din toate continentele lumii, din diferite Biserici catolice, de diferite rituri. Urmare a acestei întâlniri la cel mai înalt nivel în Biserica Catolică, Preasfinţia Sa a oferit câteva impresii:

– Preasfinţia Voastră, ce paşi s-au făcut pe drumul spre unitatea creştină dorită de Mântuitorul?

– În discursul introductiv din prima zi a plenarei, cardinalul Kurt Koch, președintele CPUC, a făcut o recapitulare a drumului ecumenic făcut, pentru a răspunde la întrebarea „unde se află ecumenismul astăzi?”. Deși unii spun că se parcurge o „iarnă ecumenică”, anul 2016 pare unul dintre cei mai activi. În acest sens, au fost amintite întâlnirea de la Havana, din 12 februarie, dintre Papa Francisc și Patriarhul Kiril; 16 aprilie – vizita comună a Papei Francisc, cu Arhiepiscopul Ieronim al Atenei și Patriarhul Bartolomeu, pe insula Lesbos; 16 iunie – participarea a doi reprezentanți ai CPUC la Sinodul pan-ortodox din Creta; 15 septembrie – Comisia Mixtă pentru Dialog între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă agreează un document comun după 8 ani de lucru; octombrie – vizita Arhiepiscopului anglican Justin Welby în Vatican; 31 octombrie – întâlnirea și semnarea unui document comun cu reprezentanți ai Bisericilor protestante la 500 de ani de la Reformă. La toate acestea se adaugă numeroasele vizite ecumenice ale Sf. Părinte Francisc, între care cele făcute în Georgia și Armenia. La final Eminenţa Sa a prezentat o frumoasă imagine a ecumenismului „în călătorie, în drum”, cu o profundă exegeză a pildei celor doi apostoli în drum spre Emaus.

– Cum a decurs întâlnirea cu Papa Francisc? 

– Cea mai intensă și emoționantă zi a itinerariului parcurs la CPUC a fost joi, 10 noiembrie 2016, pentru că, după sesiunea de lucru de dimineaţă, ne-am îndreptat cu toții spre Palatul Apostolic. Mergeam sub soarele frumos și limpede al Romei, pregătindu-ne cu emoție pentru momentul central al acestor zile, întâlnirea cu Sfântul Părinte Francisc. Am avut ocazia, atât de emoționantă și plăcută de a ne întâlni cu acela care reprezintă semnul vizibil al unității noastre și ne întărește în credință, Vicarul lui Hristos, succesorul în Tronul Sfântului Petru, Corifeul Apostolilor, și, de asemenea, ocazia de a săruta inelul Pescarului, sigiliul unității noastre în iubire, credință și speranță, pentru care, să nu uităm, episcopii noștri și-au dat viața în timpul regimului comunist.

Sigur, întotdeauna, aceste momente sunt cu totul remarcabile și, dincolo de protocolul existent și de fascinația Palatului Apostolic însuși, am avut ocazia de a asculta și cuvântul Sfântului Părinte în Sala Clementina și, totodată, fiecare dintre noi – membrii Consiliului Pontifical, chiar și traducătorii care ne ajută în aulă -, de a ne întâlni și a putea da mâna cu Sfântul Părinte.

Personal, am oferit Sfântului Părinte o imagine cu Episcopii martiri ai Bisericii Greco-Catolice din România, arătându-i chipul acestor Mărturisitori ai ecumenismului unității și un pliant cu Catedrala greco-catolică în construcţie din Cluj, spunându-i că îl așteptăm în România. La acest cuvânt Papa a surâs și mi-a spus: „Astăzi am primit pe Ambasadorul vostru”, după care am îngenuncheat spre sărutarea inelului. Într-adevăr, a fost o provincială coincidență, pentru că, tot în ziua de joi, 10 noiembrie, Sfântul Părinte a primit scrisoarea de acreditare din partea Ambasadorului pe lângă Vatican, Excelenţa Sa dl prof. univ. dr. Liviu Zăpârţan, despre care putem spune cu mândrie că este un profesor al Universității noastre clujene, Babeş-Bolyai, și ne face o mare cinste, pentru că a ajuns la o asemenea demnitate, de ambasador în scaunul colaborării dintre România și Vatican.

– Vă rog să ne împărtăşiţi o concluzie a zilelor de dezbateri şi rugăciune pentru unitate.

– Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru bogata experiență pe care am avut-o în zilele Plenarei CPUC. Ne rugăm în continuare să putem găsi acea cale pe care Dumnezeu o socotește bună pentru momentul istoric în care trăim, fără a uita că, dacă Biserica este un sacrament, un mister, cu atât mai mult unitatea dintre Biserici este un mister și de mister nu ne putem apropia, nici nu-l putem defini, fără a intra într-un spațiu sacru în fața căruia trebuie să „ne descălțăm” de orice prejudecăți și să ne eliberăm de orice preconcepte, pentru a fi disponibili și deschiși lucrării Spiritului Sfânt, ca El să lucreze totul în toți. Amin.

V.S.