Apropiaţi-vă de Hristos, Piatra cea vie!

• „Cei ce-şi pun încrederea în Domnul sunt ca muntele Sionului; în veci nu se vor clătina” (Ps 124, 1) •

Biserica a făcut comemorarea zilei de naştere la cer a Sfântului Ioan Botezătorul la 29 august 2017. În această zi de sărbătoare, Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu episcopul eparhial de Cluj-Gherla, a reînnoit binecuvântarea asupra bisericii parohiale greco-catolice din localitatea Sângeorz-Băi, care a fost renovată interior şi exterior.

În cuvântul de învăţătură rostit cu această ocazie, Preasfinţia Sa s-a oprit asupra textului evangheliei sărbătorii (Mt 14,1-13), pornind de la întrebarea: „Cine este acesta? [Domnul Isus Hristos] Este un prooroc? Este Ioan cel înviat din morţi? Este o poveste sau este o realitate, o realitate din viaţa noastră? Această întrebare este un punct de meditaţie pentru fiecare dintre noi: ce reprezintă pentru mine Hristos? cine este Hristos pentru viaţa mea? Este o poveste frumoasă, o legendă, este cineva despre care am învăţat la orele de religie, este un mare prooroc, sau este o prezenţă, o realitate în viaţa mea de credinţă, o realitate care-mi poate modifica cursul vieţii? Să ne punem această întrebare!” – a invitat Preasfinţia Sa, îndemnând: „Să ne trezim conştiinţele din adormire! «Scoală-te», spune Sfântul Apostol Pavel Efesenilor, «scoală-te, ridică-te, tu, cel ce dormi şi te va lumina Hristos». Să nu fim căldicei precum Irod, adică, cu Dumnezeu mai mult sau mai puţin. Pentru că, deseori, ne rugăm intens în biserică, dar, când am ieşit afară ne preocupăm de alte lucruri şi ne îndepărtăm de credinţă”.

„Iubiţi credincioşi, de multe ori şi în viaţa noastră se pune în balanţă vocea lui Dumnezeu cu vocea lumii. Ce alegem? Suntem pregătiţi oare, sa alegem întodeauna vocea lui Dumnezeu? Iată o altă întrebare pe care ne-o putem pune, fiecare dintre noi. Uneori, în aparenţă, alegând vocea lui Dumnezeu, suntem supuşi batjocurii, dispreţului oamenilor, dar conştiinţa noastră rămâne în bucuria lui Dumnezeu, în bucuria luminii pe care am primit-o prin Botez, ca şi creştini.

Se spune că era un tânăr care primise o funcţie înaltă, un om foarte înţelept, cu o familie frumoasă, şi tocmai de aceea avea multe greutăţi din partea multora. S-a dus să ceară un sfat înţelept la un pustnic care trăia pe munte, şi a început să-şi descarce sufletul, i-a spus: «Mulţumesc lui Dumnezeu pentru că am o soţie frumoasă, gospodină, ascultătoare, am doi copilaşi, dar familia mea este motiv de invidie din partea altora, care încearcă să ne despartă. Am rezultate deosebite la studii, dar şi aceasta este un motiv de bârfă. Am acum şi o funcţiune politică în comunitate, dar sunt mult invidiat şi urât de unii şi de alţii, mă vorbesc de rău, caută ocazii pentru a-mi face rău, a mă discredita, a mă batjocori. Ce să fac?» Pustnicul i-a spus: «Vino cu mine!» Şi au mers ei sus, pe vârful muntelui. Când au ajuns, nu mai erau brazi, era doar o stâncă înaltă şi bătea vântul, acolo la înălţime. Şi i-a spus pustnicul: «Priveşte stânca aceasta. Vezi cum bate vântul în jurul ei, vezi că în jur toţi copacii au căzut, dar stânca a rămas. Să ţii minte: cuvintele oamenilor vin şi trec, dar stâncile rămân în picioare! Fii o stânca şi ai încredere în Domnul!»

Iubiţi credincioşi, în faţa râurilor de cuvinte, bârfe şi discreditări, să ne amintim de vântul care bate, dar nu poate clăti stâncile. Să rămânem şi noi în credinţă tare, aşa cum spune psalmistul: «Qui confidunt in Domino, sicut mons Sion: in aeternum non commovebitur!» – «Aceia care au încredere în Domnul sunt ca şi Muntele Sion. Nu se vor clătina în veci» (Ps 124,1). De aceea, să ne întrebăm dacă pentru noi contează mai mult vocea lui Dumnezeu sau vocea lumii” – a îndemnat PS Florentin.

Episcopul de Cluj-Gherla a amintit că încă din vechime sfinţirea unui unei biserici era un moment extraordinar pentru comunitate, în primele 10 secole era considerat chiar unul dintre sacramente.

„Binecuvântăm azi această biserică zidită pe stâncă, pe Stânca lui Petru. Să ne amintim ceea ce Isus i-a spus lui Petru: «Tu eşti Petru şi pe această piatră, [care eşti tu], Eu voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului în veci nu vor putea dărîma» (Mt 16,18)! Să fie această zi nu numai o reînnoire exterioară, ci să fie şi o bucurie interioară, o bucurie a sufletului şi o bucurie a Domnului pentru fiecare dintre noi. Scrie foarte frumos Sfântul Petru în prima sa epistolă: «Biserica este pe piatră, dar este din piatră», este din pietrele vii care sunteţi dumneavoastră, iubiţi credincioşi, de aceea: «apropiaţi-vă de Hristos, Piatra cea vie, de oameni neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă şi de mare preţ. Iar voi înşivă, ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă spirituală o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe spirituale bine plăcute lui Dumnezeu, prin Hristos, Domnul nostru», căruia să îi fie cinstea, mărirea şi închinarea în toţi vecii vecilor. Amin” – a mai îndemnat PS Florentin.

V.S.