Coborârea Spiritului Sfânt, sărbătoare a deşteptării credinţei

Sărbătoarea „Coborârii Spiritului Sfânt asupra sfinţilor ucenici şi apostoli”, fixată în calendarul liturgic duminică, 4 iunie 2017, va fi întâmpinată în parohiile Eparhiei de Cluj-Gherla prin rugăciune. În această zi, Episcopul eparhial, Preasfinţia Sa Florentin, va celebra Sfânta Liturghie în biserica „Coborârea Spiritului Sfânt” din cartierul clujean Mănăştur, unde 12 copilaşi vor face Prima Sfântă Împărtăşanie. Preoţi şi credincioşi vor cere, prin puterea rugăciunii – asemenea apostolilor adunaţi în Cenacol – darurile Sfântului Spirit: Înţelepciunea, Înţelegerea, Sfatul, Ştiinţa, Tăria, Evlavia şi Frica de Dumnezeu.

Episcopul de Cluj-Gherla a explicat: „Spiritul Sfânt, ca Persoană divină, împlineşte lucrarea cea mai imperceptibilă în Istoria Mântuirii, pentru că El este asemănător cu acea adiere lină de vânt care pătrunde şi rămâne în suflet. Spiritul Sfânt, spun părinţii latini, este iubirea Tatălui către Fiul, care, în momentul în care pleacă de la Tatăl spre Fiul, devine o Persoană. Spiritul Sfânt este Mângâietorul, dătătorul Adevărului, cel care ne garantează legătura mântuitoare prin Fiul, cu Tatăl. De aceea, trebuie să ne deschidem mai mult lucrării Spiritului Sfânt, să-L lăsăm să pătrundă în sufletele noastre, să-şi împlinească lucrarea.

Atunci când ne mărturisim credinţa vorbim despre trei persoane într-o singură natură: Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt. Tatăl este Creatorul tuturor celor văzute şi nevăzute, care, prin cuvânt, prin harul Spiritului Sfânt, toate le-a creat. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Răscumpărătorul, născut din Tatăl, Cel care a îmbrăcat haina umanităţii noastre pentru a putea lua asupra Sa păcatele noastre şi a ne mântui din robia păcatului. Spiritul Sfânt este Sfinţitorul, Izvorul Darurilor de la Tatăl prin Fiul pentru noi în Biserică, al celor şapte izvoare de har pe care le numim şi Taine sau Sacramente. Un exemplu foarte frumos despre credinţă ni-l oferă Părinţii Bisericii, pornind de la o floare frumoasă. Dacă o capră vede această floare, o va mânca, considerând-o un aliment. Dacă floarea este găsită de un botanist, el o va pune la colecţie, o va studia; dacă o vede, însă, un tânăr, el o va culege şi o va oferi mamei sau iubitei. În funcţie de credinţa fiecăruia, floarea poate să aibă diferite funcţiuni. La fel, o bucată de pâine: dacă o vede un om sărac, o va mânca, pentru el este hrană; dacă o vede un bucătar, o va gusta şi o va analiza; dacă, însă, acea pâine este consacrată şi un credincios creştin se apropie de ea, el se va închina şi va face semnul sfintei cruci, bine ştiind că acolo, sub forma pâinii, se află însuşi Dumnezeu, Isus Hristos”.

Sărbătoarea Rusaliilor, încă de la origini este o sărbătoare a deşteptării credinţei în suflete: „Duminica Cincizecimii sau a Rusaliilor este sărbătoarea anuală a Coborârii Sfântului Spirit peste Sfinţii Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisesc Faptele Apostolilor (2, 1-4) şi cu care se încheie descoperirea faţă de lume şi de creaţie a lui Dumnezeu, Cel în Treime. Ea este celebrată întotdeauna la 10 zile după Înălţarea Domnului sau la 50 de zile după Paşti, când a avut loc evenimentul sărbătorit şi când evreii îşi serbau şi ei Praznicul Cincizecimii. Este totodată sărbătoarea întemeierii Bisericii Creştine, căci în aceeaşi zi, în urma cuvântării însufleţite a Sfântului Apostol Pavel, s-au convertit la creştinism în jur de 3000 de suflete, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim (Fapte 2, 41), nucleul Bisericii de mai târziu. Este cea mai veche sărbătoare creştină împreună cu cea a Paştilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinţilor Apostoli, ca o încreştinare a sărbătorii iudaice corespunzătoare” (cf. Pr. prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica generală, 2002).

V.S.