Ziua când în chipul Fecioarei se cinsteşte omul cel mai sfânt

În cadrul unui editorial se cere să nu fii exagerat de serios, dar nici să transpiri neseriozitate, pentru că dacă n-ai antiperspirantul la purtător, rişti să nu te mai citească nici rudele. Să nu-ţi lipsească doza de ironie fină, bine lubrifiată, dar să nu sari calul, că ai toate şansele să-ţi rupi ceva, dacă obstacolul n-o fi vreun ponei. În cele ce urmează nu am voie să fiu nici neserios, nici ironic şi nici pamfletar, pentru că tema mă obligă. Marţi, 15 august, este sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, cunoscută în popor ca „Sfântă Maria Mare”, praznic ce ocupă un loc deosebit în calendarul Bisericii Ortodoxe. Este cea mai importantă sărbătoare rânduită de către Biserică în cinstea Preasfintei Fecioare. Potrivit tradiţiei, această mare sărbătoare a fost precedată de post, prevăzut cu o dezlegare la peşte în ziua de 6 august, în care sărbătorim Schimbarea la Faţă a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Tot tradiţia Bisericii ne aminteşte că Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălţarea Mântuitorului Iisus Hristos şi fost anunţată cu trei zile înainte de către un înger de trecerea ei din această lume, iar adormirea Fecioarei a avut loc în casa sfântului Evanghelist Ioan, unde a şi locuit după răstignirea Fiului ei. Fecioara a fost înmormânată în Grădina Ghetsimani, iar după trei zile, sfântul Apostol Toma a găsit în mormânt doar veşmintele Născătoarei de Dumnezeu. Ulterior, pe acest loc a fost ridicată o Biserică la iniţiativa sfintei împărătesei Elena. Interesant este faptul că despre moartea Fecioarei Maria şi înălţarea ei cu trupul la cer nu găsim informaţii în Sfintele Evanghelii. Dar momentul învierii Maicii Domnului nu aparţine timpului istoric, ci timpului mântuirii. Fecioara a murit cu moartea noastră, întrucât a împărtăşit naşterea noastră, ea nefiind zămislită într-un alt chip decât al nostru. Ea s-a mutat la cer prin Fiul ei, dar mai înainte a suferit moarte.

În această perioadă, mănăstirile şi lăcaşurile de cult de pe tot cuprinsul României sunt luate cu asalt de numeroşi credincioşi. Şi în acest an, sunt aşteptaţi aproximativ 100.000 de pelerini la Mănăstirea Nicula, pentru a lua parte la sfintele slujbe prilejuite de această mare sărbătoare. Este bine cunoscut faptul că Mănăstirea Nicula are hramul Adormirii Maicii Domnului şi că găzduieşte o icoană a Fecioarei Maria cu pruncul Iisus, despre care se spune că a făcut numeroase minuni, vindecând oameni de boli incurabile, în faţa cărora medicina se dovedeşte încă neputincioasă. Cunoscută ca o „rugătoare nebiruită” către Dumnezeu, Fecioara Maria este mai cinstită decât îngerii şi sfinţii, însă nu trebuie pusă pe acelaşi registru cu Domnul Iisus Hristos. Însă pururea fecioria Maicii Domnului arată lipsa ei de stricăciune atât în viaţă, cât şi în moarte. Înţelegându-se că naşterea suprafirească a Fiului ei nu i-a distrus fecioria, după cum moartea nu i-a distrus trupul.

„Sfânta Maria Mare” este ultimul mare praznic al anului bisericesc, care începe la data de 1 septembrie.
CRISTIAN FOCŞANU