Vase nespălate

Un duomn parlamentar comentează, cu nonșalanță, oameni și evenimente de acum 40 de ani, dar el, în 1987, să zicem, nici măcar spermatozoid nominalizat pentru finala cursei cu obstacole nu era.
Siguranța aceasta cu care cataloghează oamenii ca bolșevici, ca sclavi, ca fricoși, a învățat-o de la liderul său care se mișcă prin istorie ca un fluturaș într-o căldare, vioiu și onomatopeic, comițând-o cam de fiecare dată, dar și când tace i se aude prostia.
A vorbi Istorie, înseamnă, înainte de toate, respect. De aceea, citești, ceea ce nu e cazul parlamentarului, evident doctor în strategii de apărare, te documentezi, la nevoie te acoperi cu citate. Omulețul acesta, făcut din maro moale, se crede și spiritual, caustic, dar sfârșește jalnic, râzând de unul singur, nu îndrăznește să înjure, fiindcă băiet fiind, a luat-o dată pe coajă, pentru o vorbă nesanepidică, un citat bălos, și de atunci preferă să spună fabule, făcând cu ochiul, într-o complicitate neâmpărtășită.
Duomnule parlamentar nemuncit, aflat în plenitudinea tinereții hibernale, să ții minte ce îți spune Moș Pendulă, cu poftă de rimă: cu fiecare apariție televizată, sau postare pe facebook, prin atacurile disproporționate, jignirile aduse adversarilor politici, îți faci dușmani.
Alegerile trec, dușmanii rămân. Memoria acestora rămâne ca un suflet jupuit, nevindecat. Când o să îți fie cald, bine, când viitorul va fi aproape măreț și prieten, te vei trezi cu un șut zdravăn în faptele corzilor vocale, pe care le-ai pus la muncă, întru jignire și defăimare. Noi, comuniștii bătrâni ne ducem: iliescu într-o parte, Noi în cealaltă. Lucrul acesta nu îl vei înțelege niciodată.
*
Din reacțiile unora, vehemente, isteroide, s-ar putea înțelege că părinți au început școala. Printre ei se află și aceia care până anul acesta nici nu au știut unde-i școala copilului. Situația, într-un fel, cea al vehemenței afișate, seamănă cu revolta pentru deschiderea restaurantelor. În primul rând al luptătorilor se aflau smochinele care nu au mai fost într-o cârciumioară la șosea, din vremea când dădeau în tremurici diabetic, sscultându-l pe Zavaidoc. În privința oportunismului, suntem printre primii din lume.
*
La noi nu există adversar politic, ci dușman politic. Vitejii se află în prima linie a afrontului, cu tot armamentul pregătit, dar se preferă tot baioneta, cea care sfârtecă, taie, împunge letal. politic. Desigur, toate într-o aparență plauzibilă, a încleștării drepte între doi voinici, de mai mare dragul, fiindcă naivi la noi, câtă frunză, câtă iarbă. De preferință canabisul promisiunilor electorale.
*
Am visat cu Mitică Dragomir: venea spre mine, cu parbrizul ăla de pe față, plin de condens, și în spatele picăturilor de traspirație, mă fixau doi ochi ca ai unui pește care se îneacă, așa, cu un fel de dorință păgână.
Am sărit din pat, scâncind ca un prunc alăptat de o scândură cu sfârcuri. Soția mi-a spus: „adu-mi un pahar cu apă, o să ai nevoie de el”. Dacă în noaptea asta vine Petre Roman, oferindu-se să îmi recite „Silvester Andrei salvează abatajul”, mă mut în vecini de Ion Iliescu și așteptăm împreună a doua venire a comunismului.
De ce toate astea? Fiindcă duamna Firea nu a mai avut răbdarea să găsească încă 9 fotbaliști…

Cornel UDREA

Articole din aceeasi categorie