Se urnește țara

Un domn Profesor, elegant, cu un zâmbet permanent, paternal, ne descrie cum afectează scârba aia mică cleielu’ la om, ce urme lasă, și că bine nu o sa fie, căci își găsește de treabă și în foale.

Nu ajunge că și așa spaimele locuiesc cu noi, mai trebuie, musai la ceas de seară să ni se arate cam ce ne așteaptă și să ne pregătim din vreme chimeșă albă și izmene curate, că nu se face oriș’cât…

Să mai adăugăm programele matinale, cu accidente, cu incendii, cu o mică înjunghiere, ba o inundație, ori un tată filmându-și copilul pe care l-a pocnit cu sete, rămas primar, rămas liber, și uite așa ne umplem de entuziasm ca fluierul de apă.

Dacă adăugăm și ura ce se revarsă și dă pe-afară, mizeriile, înjurăturile de pe facebook, fără deosebire de sex și raționalitate, avem imaginea unei țări solidare în fața unui dușman perfid, nemaiîntâlnit de nimeni de pe planeta asta.

Politicul care a intrat pe sub uși, pe la tocurile ferestrelor, adus în sacoșe, în troșcolete, pe tălpi, ca pe o mizerie este celălat covid, devenită sport de masă, o uriașă „Daciadă”.

Ca să fiu în ton cu atmosfera de optimism general, să spunem că duminica, în anumite zone, albiile își vor ieși din râuri, se vor descoperi nereguli la unele centre de votare, se va găsi un cadavru într-o fântână, iar euro va atinge pragul de 5.

Va continua lupta pentru libertate. Jos botnițele, mai sunt locuri la ATI…

Asta să fie adaptarea la o nouă realitate?

*

Îmi povestește, la telefon, un amic, ziarist și el, scriitor o chestie haioasă: la marele miting „Conclavus socialis botnitae”, printre vehemenții protestari,    s-au aflat și delicate lujere de crin, duamne și duomnișoare cu spumica elocinței la colțișor de botox.

După ce s-a stâmpărat fierbințeala revoluționară, oamenii au plecat spre căși, cu sentimentul că au mai dat un târnăcop la baza Guvernului.

Ei, bine, ambele două megafoane cu mini, după 5 minute, și-au pus măscuța! Și nu numai ele! Păi, ce facem fetelor? Himenoplastie la conștiințele subnutrite? Ipocrizie cât cuprinde, și nici măcar sarcina de partid, îndeplinită cum trebuie! În fond, ce mai contează? Important să iasă! Ce, sau cine nu mai este foarte important.

Pe facebook, din câte am constatat, alegerile s-au terminat. Așteptăm, fără emoție, numărătoarea hârtiuțelor fermecate. Păcat de câtă pădure s-a consumat în ultima lună. Aceasta a rămas, de astă-dată, în țară.

În cutiile poștale și pe pereți.

*

Gata, măi, cu campania electorală! Fieștecare facem cum vrem, unii fac cum li se zice, alții zic cum se face, ca la noi, la nimenea.

Bine că aia mici, copilașii foarte minori, au ocupațiile lor pe telefoanele mobile pe tablete, d-alde școlii, sau jocuri, și nu bunghesc la jocurile verbale ale adulților, o impresionantă colecție de cuvinte de dragoste, pubelare, că și urșii fug de ele.

Trebuie să recunoaștem, că au fost și momente frumoase în campanie, dacă ne gândim cu câtă duioșie au fost pomenite mamele, ce urări de sănătate s-au făcut! În privința aceasta, românul este de-o inventivitate incredibilă.

Acum că se vede capul copilului, nu vă mai certați cu moașa. S-ar putea să plece…

Articole din aceeasi categorie