Enervanta Bancă Mondială

Sunt mai multe instituții pe lumea asta care mă irită, iar printre acestea se numără și Banca Mondială, motivul fiind că dânsa nu se rezumă la a ne acorda împrumuturi – pe care, culmea!, mai trebuie și să le rambursăm, treabă extrem de neplăcută – dar se ocupă și de întocmirea a tot felul de analize, rapoarte și statistici în ceea ce ne privește. Nu mai țin minte la ce se referea primul studiu al Băncii pe care l-am citit cu mulți ani în urmă, dar îmi amintesc perfect că totul era prezentat atât de sumbru încât efectiv nu mi-a venit să cred ce scria acolo și, în cel mai românesc stil cu putință, i-am trimis pe autori – firește, în gând -, exact la origini. De atunci mi-au căzut sub ochi o grămadă de asmenea texte, și la un moment dat am putut să verific datele de acolo. Era vorba despre cât de prietenos este un oraș sau altul cu mediul de afaceri, iar printre localitățile analizate se număra și municipiul nostru de 5 stele. Concret, era luată în discuție, printre altele, durata acordării unui aviz de construcție, a rezolvării unui litigiu comercial sau a conectării la energie electrică. Termenele mi s-au părut exagerat de lungi – spre exemplu, legarea la curent dura binișor mai mult de 9 luni de zile, puteai face măcar un copil în intervalul ăsta – și mi-am spus că domnii bancheri iar vorbesc aiurea. Însă, după ce am întrebat într-o parte și într-alta am constatat cu uimire că datele erau cât se poate de corecte, ba parcă chiar un pic sub nivelul realității. De atunci, deși mă enervează în continuare, citesc cu mai multă atenție rapoartele cu pricina.

Iată că în urmă cu cîteva zile a apărut un nou studiu, care conține de această dată Indexul Capitalului Uman, o denumire prețioasă, dar care, în esență, se referă la nivelul de cunoștințe și abilități pe care un copil născut astăzi se poate aștepta să le obțină până la 18 ani, dacă se iau în calcul riscurile legate de educație și sănătate. Indexul este format din şase indicatori: probabilitatea de supravieţuire până la 5 ani, anii de şcolarizare estimaţi, rezultatele armonizate ale testelor, calitatea învăţării, rata de supravieţuire a adulţilor şi proporţia copiilor fără deficienţe de creştere (însă, despre proporția asta nu se știe nimic pe aici). Ca de obicei, datele despre noi numai îmbucurătoare nu sunt. Raportul spune că un copil născut azi în România va ajunge la 18 ani la doar jumătate din potenţialul de productivitate a unui adult complet educat şi sănătos. Astfel, un copil de la noi se poate aştepta să termine, în medie, doar 11,8 ani de învăţământ preşcolar, primar şi secundar până la 18 ani. Pentru comparație, un mic francez se poate aştepta să finalizeze 13,8 ani de școală. Dacă anii de şcolarizare sunt ajustaţi la calitatea învăţării lucrurile stau și mai rău: se estimează că un copil român beneficiază de doar 8,4 ani de școală efectivă, deci există un decalaj de învăţare de 3,4 ani faţă de perioada de şcolarizare. În plus (sau, mai degrabă, în minus), cei care studiază la noi în țară obţin un scor de 442 pentru rezultatele învăţării, pe o scară în care 625 este nivelul avansat şi 300 nivelul minim. Nici cu sănătatea nu stăm mai bine: doar 88% dintre tinerii noștri de 15 ani vor apuca să împlinească 60 de ani. În Franța procentul este de 93%, iar în Suedia de 95%. Și, din nefericire, lucrurile stau mai rău decît în urmă cu 10 ani, când potențialul de productivitate era un pic mai mare, de 60%.

Studiul oferă și soluții, printre care investiții în oameni prin îmbunătăţirea accesului şi a calităţii serviciilor de sănătate publică, creşterea asigurării asistenţei medicale primare pentru comunităţile vulnerabile, sprijinirea sistemului educaţional prin achiziţionarea de dispozitive digitale pentru elevii de liceu defavorizaţi. Și există chiar și bani: Banca oferă prin intermediul unor programe convenite cu Guvernul român nu mai puțin de 950 milioane euro pentru toate acestea. Însă, programele astea mai trebuie și puse în practică, iar guvernanții noștri, așa cum îi cunosc eu, au cu totul și cu totul altceva de făcut, și parcă văd că planurile astea vor fi terminate la fel de iute ca și autostrăzile care împânzesc de la un capăt la altul iubita noastră țară.

Și, atunci, cum să nu te enerveze Banca asta Mondială?

Articole din aceeasi categorie