Zăpada s-a topit și „comori” am descoperit

Cabluri care spânzură sau (și) de care te împiedici, numărul mic de parcări în raport cu numărul mașinilor, lipsa marcajelor în parcările existente și deopotrivă a indicatoarelor care să ateste existența parcărilor în cartiere, mâzgăliturile de pe clădiri, trotuare ocupate abuziv de mașini, absența toaletelor publice și rahații de câine sunt doar câteva din numeroasele „facilități” pe care le oferă Clujul zilelor noastre. În intervenția de astăzi am să mă opresc la problema rahaților de câine, veritabile capcane la tot pasul. Creșterea unui câine la bloc a iscat deseori controverse între vecinii iubitori de animale și cei care nu sunt prea prietenoși cu necuvântătoarele. Nu mai e nici un secret: avortăm proprii copii, pentru ca mai apoi să creștem animale. Și atunci nu s-a pervertit sentimentul uman firesc? Din punct de vedere calendaristic ne aflăm încă în plină iarnă, dar constatăm că primăvara bate insistent la ușă. Zăpada din urmă cu două săptămâni a dispărut de parcă nici n-ar fi fost, iar în urmă au răsărit, precum ghioceii, răhățeii de câine. Mulți trăiesc cu impresia că mascate de zăpadă, dejecțiile trec într-o dimensiune paralelă ori dispar pur și simplu.

Sunt jurnalist și am datoria de a ridica la fileu această problemă, fiindcă m-am săturat să-mi curăț tălpile pantofilor de rahați, și în calitate de părinte să fiu atent ca fetița mea să nu-i confunde cu plastilina în cel mai bun caz. Îmi dau seama că nu mai e cazul să mă declar stupefiat de lipsa de bun simț a celor care au câini. Nu e cazul. Îmi pare rău că trebuie să generalizez. Dar sunt intrigat de și mai marea lipsă de implicare a autorităților în acest sens. Într-una din zile m-am văzut nevoit să apelez la calitățile de pseudo atlet, gimnast și patinator neprofesionist și să epatez prin cartierul în care locuiesc, efecutând o serie de elemente specifice acestor discipline sportive. Așa se face că m-a încumetat la un triplu Lutz, combinat cu flick-flack-uri înainte și înapoi, de-a dreapta și de-a stânga, la care am adăugat un dublu Salchow și un triplu Axel legat neapărat cu un dublu Rittberger, exercițiu finalizat cu o nemaivăzută Tsukahara cu aterizare pe câlcâie, reușind astfel să evit „minele” de rahați, în lătratul ironic al potăilor.

Din ce știu eu avem sau aveam o lege potrivit căreia animalele de companie nu au voie pe spațiile verzi din parcuri și din jurul blocurilor, precum nici în locurile de joacă pentru copii. Aceeași lege spune că animalele de companie trebuie plimbate în lesă, cu excepția zonelor destinate exclusiv acestora. Tot potrivit legii, stăpânii patrupedelor sunt obligați și nu au opțiunea să curețe de pe domeniul public excrementele propriilor animale. Desigur, legile în România sunt făcute pentru a fi încălcate și mereu generează nemulțumire, fiindcă impun sau condiționează. În privința setului de reguli care îi privesc pe stăpânii de animale, în special câini, patrupedele nu au avut nimic de…comentat, însă cei care mânuiesc lesa latră ca-n codru. La Cluj a fost adoptat, în 2014, un ”Regulament privind accesul, circulația și plimbarea câinilor cu stăpân pe domeniul public sau privat al Municipiului Cluj-Napoca”. Regulamentul are opt articole. Primăria orașului Hernani, aflat în Țara Bascilor, a venit cu o soluție inedită pentru a rezolva chestiunea rahaților de câine: întocmirea unei baze de date a ADN-ului tuturor câinilor din oraș. Mereu la alții se poate. Închei într-o notă pesimistă, fără speranța că se va schimba atitudinea stăpânilor de animale și fără nădejdea că autoritățile vor face ceva în acest sens. Nici nu pot să închid ochii, fiindcă am toate șansele să calc într-un rahat proaspăt aburind. Aviz proprietarilor de câini: zăpada nu are puteri magice nici sub bagheta lui Harry Potter. Soarele topește zăpada, dar nu și rahatul de sub zăpadă. Din amestecul de zăpadă și rahat nu o să rezulte numai zăpadă. Mă întreb ce distracție ar ieși la o bulgăreală de zăpadă amestecată cu rahat? O fi rahatul de câine un bun (?) îngrășământ pentru sol, numai că asfaltul nu are ce asimila, nefiind sol. Uite așa, ieri, măria sa soarele îmi mângâia fața, iar rahatul de câine tălpile pantofilor. Și asta se întâmplă în Cluj-Napoca, oraș candidat la capitala europeană a culturii în 2021.

Cristian FOCȘANU