Victorie cu „V” de la Viorica

Iohannis a obţinut o victorie zdrobitoare în alegeri, dar am impresia că şi cei care nu l-au dorit l-au votat „împinşi” de gafele Vioricăi Dăncilă. Evaluând rezultatul alegerilor prezidenţiale, constatăm că în cazul partidului învins fără drept de apel, respectiv PSD, se poartă în această toamnă aprecieri în tuşe bacoviene de genul ruşinos, dezastruos, catastrofal sau/şi înjositor. Eşecul lamentabil al social-democraţilor nu cred că-i surprinde foarte tare nici chiar pe aceştia, întrucât, din punctul de vedere al subsemnatului, a fost anunţat încă de la alegerile europarlamentare din primăvară, în cadrul cărora PSD a ieşit şifonat ca dintr-o maşină de spălat, dar, totuşi, a rămas la guvernare. Cu alte cuvinte, PSD a suferit o înfrângere digerabilă. Lucrurile au stat diferit de data aceasta. Învinşi de o manieră categorică într-o cursă în care au alergat cu spatele pe un culoar plin de obstacole, social-democraţii se află acum pe scut, cu spatele la zid, adică în afara puterii, umblând desculţi pe o sârmă ghimpată. Doresc să subliniez, iar nu să remarc, reţinerea lui Iohannis în declaraţii. N-aţi sesizat că fostul şi actualul preşedinte al ţării n-a mai fost la fel de euforic în declaraţii, aşa cum s-a întâmplat după primul tur. Discursul şefului de stat a fost mai degrabă cumpătat, în ton cu perioada postului în care ne aflăm. E adevărat, n-a ezitat să arunce aceleaşi săgeţi otrăvitoare către duşmanul de moarte, dar n-a apelat la confetti şi baie de şampanie.

Dealtfel, Iohannis a proclamat victoria drept una de etapă, considerând că războiul va fi câştigat abia atunci când PNL va deţine majoritatea parlamentară. După ce a lăsat să se înţeleagă că are în mânecă doar aşi, Klaus Iohannis blufează şi toarnă cu sita lacrimi de crocodil în numele guvernului Orban, pe ai cărui umeri nu poate să cadă toată responsabilitatea ţării. Dixit Iohannis. Un lucru e cert: Iohannis şi ai săi “locotenenţi” trebuie să intre rapid în priză şi să facă uitat discursul acuzator la adresa adversarului făcut KO, precum şi placa cu moştenirea grea, pe care liberalii au colindat-o în campania electorală. E musai ca liberalii să facă pe albinele, fiindcă localele bat la uşă insistent şi timpul nu e tocmai elastic.

Am intrat în era Orban, iar peste şase luni putem vorbi deja de o oarecare moştenire cu iz liberal. După ce au arestat un nou mandat la Cotroceni, liberalii au luat în colimator scaunul lui Gabriela Firea, primăriţa Capitalei. Sunt tentat să cred că nu le va fi greu să-l ocupe dacă ţin cont de rezultatul prezidenţialelor la nivelul Bucureştiului, unde Viorica Dăncilă a fost demolată pur şi simplu, diferenţa dintre candidaţi fiind de peste 30 de procente. Pe de altă parte, îmi pare că pentru Iohannis primul mandat de preşedinte al României a fost unul de încălzire, însă datele problemei se schimbă odată cu cel de-al doilea. Herr Klaus trebuie să aibă în vedere că aproape 70% dintre votanţi l-au “ştampilat”, or aceştia îl vor arăta cu degetul (rămâne de văzut care din cele cinci) peste nici un an de-acum înainte, dacă reforma anunţată cu surle şi trâmbiţe o ţine dosită în carneţelul cu promisiuni electorale.

Rămâne de văzut în ce măsură Iohannis va rămâne în proximitatea slugarnicului Ludovic Orban, dacă acesta din urmă o dă în bară cu poarta goală. E posibil ca în cazul unui eşec, Ludovic să se trezească nu doar transpirat, dar şi expirat, adică singur pe baricade, mai cu seamă că şeful lui, Iohannis, este bine receptat la nivel continental.

Cristian FOCȘANU