Viaţa la fără frecvenţă

La trecerea dintre ani, un număr important de idioţi cu veleităţi pirotehnice, a făcut prăpăd sonor printre blocuri, oriunde le-a căşunat, detonând tot felul de porcării decibelice.

Poliţia susţine că a confiscat o cantitate importantă de asemenea produse, vreo 13 tone! Cum au intrat celelalte mii şi mii de petarde, de bombarde, de explozibile de acest fel în ţară, nu ne mai spune nimeni nimic.

Aceşti oameni muşcaţi de streche, nu numai adolescenţi teribilişti, dar şi maturi etilizaţi, nu s-au gândit o clipă la oamenii în vârstă, la cei cu anumite probleme, la bolnavii din spitale, aflaţi în situaţii limită, la copiii foarte mici, lucrurile acestea nu ni le-au arătat televiziunile, în schimb au prezentat imagini generoase cu exodul câinilor isterizaţi de bombarde şi pocnitori acromegalice.

Trebuie să-i înţelegem, şi câinii sunt oameni.

Problemele românilor nu se rezolvă, însă, cu focuri de artificii şi şampanie gratuită. Adevăratele probleme de abia acum îşi scot capul la iveală, şi se vor înmulţi cu începere din această iarnă. Mă înfricoşează, pe zi ce trece, patima cu care se revarsă valurile de ură pe facebook, ce reprezintă radiografia unor falii ce ameninţă să ne despartă, cum altfel şi altcândva o făceau mişcările tectonice. Raţiunea este pusă la colţ, oamenii judecă sub efectul adrenalinei, iese la suprafaţă puţinătatea instrucţiei, care îndepărtează logica, evidenţele, în favoarea unui subiectivism gros, departe de adevăr şi de necesitatea acestuia.

Se desenează linii groase, imaginea unui mecanism de confundare a realităţii cu un anume fel de adevăr, cel strategic, cel politic, nemijlocit. Astfel se calcă evidenţele în picioare, se ignoră logica faptelor şi aprecierea omului după fapte, se scot în faţă formulări aiuritoare, lozinci parşive, populiste.

În cea mai mare parte, televiziunile au reuşit să subjuge gândirea, şi ce este mai grav, voinţa de a gândi: omul sărac, nu totdeauna cu două feluri de mâncare pe masă, înfofolit bine,  stă ore întregi la televizor şi participă – crede el – la bătăliile politice, şi începe să fugă cu găleata plină de mizerii de la o uşă la alta. Acceptă cu sfântă naivitate, cu o apatie istorică, bogăţia nemăsurată a unora, opulenţa la vedere, vacanţele lor exotice, maşinile de lux, dar tremură când se duce la avizierul blocului să-şi vadă cheltuielile.

În ajun de Anul Nou şi în toată dimineaţa zilei de 1 Ianuarie, aceste televiziuni ne-au arătat că nu sunt interesate să respecte telespectatorul, să-i ofere programe de divertisment de calitate: paiete, sclipici, folclor contrafăcut, manele igrasioase, încercări nenorocite de a crea o atmosferă ludică.

Noi încă nu avem civilizaţia revelionului stradal, a bucuriei muzicale colective, sociale, la noi încă Revelionul înseamnă un alt dezmăţ gastronomic, pantagruelic, udat din plin cu băutură, asortat cu mugete de pe balconul transformat în scenă de spectacol şi rampă de lansare a petardelor.

Sper din tot sufletul, ca politicienii noştri aflaţi la Bruxeles să înţeleagă că trebuie să-şi aducă alături specialişti nu politruci, altfel nu vor face faţă intereselor vectoriale, celor supra-statale, politicii economice. Unii vor încerca să ne vâre în diverse buclucuri, să ne deturneze de la adevărata faţă a lucrurilor, pentru a lua decizii subiective.

Dacă n-aţi făcut-o, sporiţi numărul specialiştilor: este în joc demnitatea noastră, a poporului pe care îl reprezentaţi acolo şi trebuie să muriţi pe baricadă pentru a repara imaginea boţită a României în lume.

Cornel UDREA