Trotinetele electrice, o iluzie social-urbană

Zilele trecute, în Cluj-Napoca, o adolescentă aflată pe o trotinetă electrică a fost lovită de o mașină, din lipsa atenției și a responsabilității în trafic.

Vorbim în marile orașe despre o adevărată invazie de astfel de vehicule care par a semăna haos, dacă nu chiar a-l cultiva cu atenție. În centrul Clujului, pe Bulevardul Eroilor, ca în orice oraș modernizat la suprafață (cu mentalitățile e mai greu!), astfel de vehicule sunt parcate pe trotuare cu prețul atârnat de ghidon. Nu sunt ieftine, dar nici inaccesibile nu sunt. Fac parte din acea categorie a snobismului accesibil, a modei și, în fond, a iluziilor social-urbane. Ele sunt mărci ale adolescenței și tinereții, aproape niște uniforme menite a diferenția aceste categorii sociale de cele umilite politic, fără dinți în gură, cum le spunea, lipsit de empatie și de noblețe, un filosof. În Paris, de exemplu, astfel de vehicule sunt niște încurcă-lume devenite publice prin intermediul unei firme care a câștigat licitația primăriei generale, înlocuind bicicletele publice Vélib’, devenite o tradiție și plăcute de toată lumea. Trotinetele electrice, în schimb, lățite pe trotuarele uneori mici, ieșite în cale nu precum coșarul, ci ca să se împiedice nevăzătorii și bețele lor albe în noapte sunt un coșmar. Au fost destule cazuri de oameni accidentați de ele și când nu participau la trafic, ce să mai spunem de accidentele lor în mers. Unii oameni, isterizați că trebuie să le ocolească, le iau pe sus și le aruncă în Sena sau le duc la fier vechi, căci cele publice, de vreun an de zile instalate, se deplasează contracost. Un cod scanabil cu telefonul mobil și gata, poți zburda în voie pe un Pegas propriu. Pleacă o generație, vine alta. Trec dinții de lapte, vin cei rezistenți, cu care nu mai e de glumit. Nici cu trotinetele electrice nu e de glumit. Spre deosebire de biciclete, care aveau borne proprii (în care stăteau în rastel, ordonate), trotinetele (lăsate la voia întâmplării) fac parte din ideologia haosului de care începem să beneficiem fără să vrem, evoluând, aproape troțkist, din bicicletă. Dacă toată avangarda, suprarealismul sunt pline de biciclete, ele însemnând progresul epocii lor, astăzi tineri imberbi cu glezna goală ca Puiul de Ioan Al. Brătescu-Voinești înaintează pe trotinete electrice pe străzi, pe trotuare, fără nici cea mai mică regulă, chiar și în orașe în care există benzi pentru biciclete, destinate exclusiv lor. Bănuim că se reglementează mai greu în lege astfel de vehicule, dar pare că cineva a premeditat acest lucru, inventându-le ca generatoare de haos și stimulând în oameni nu concurența, ci mimetismul și enclavizarea socială. Astfel de vehicule duc la discreditarea oricăror reguli de circulație și, în general, a oricăror reguli. Am fost eu însumi recent claxonat de o astfel de trotinetă pe un trotuar din zona centrală a Clujului și atunci am înțeles: unii dintre acești participanți la trafic au atâta tupeu, încât cred că li se cuvine inclusiv ce nu li se adresează: trotuarul pentru pietoni. Probabil accidentul recent de pe strada George Coșbuc vine dintr-o neatenție întărită de lipsa de distincție dintre trotuar și zona carosabilă. Când le consideri la fel, nu te mai asiguri. De ce? Pentru că ți se permite asta. Pentru că ai trotineta, noua ta cravată de pionier și crezi că tot ce zboară se mănâncă. Am întreba poliția rutieră din Cluj-Napoca asupra numărului de amenzi și contravenții date în ultimul an unor astfel de participanți la trafic (și mai ales la haos), dar ne lăsăm păgubași, sperând că, precum pe fundul Senei, arheologii viitorului vor descoperi și pe fundul Someșului vestigii ale unor iluzii social-urbane: uniformele unora care… atâta pot.

Darie DUCAN