Trecutul de azi

Te-am ascultat, cu luare-aminte, fără patimă, cum vorbeai, la plural evident, fiindcă numai șeful are voie la ego, cum băteai nu numai câmpii, dar cam toate formele de relief. La lovitura de stat din decembrie al lui ’89, aveai 10 anișori.

Nu ai avut ce, și mai ales cu ce să pricepi, ce s-a întâmplat atunci. Nu am fost noi în stare, am luat-o pe arătură, cu speranțele, darmite un copil așezat între dulap și perete, ca într-o formă de cazemată domestică, fiindcă pe afară cântau ciocârliile și cerul se veselea de trasoare.

Acum știu ce ne desparte: o bibliotecă. Ai fi avut vreme să citești, o câtime din cât am citit eu, și cu dureri, încă, în coate, de la lemnul băncii, pentru a ne putea așeza la un dialog.

Nu, tu ai adulmecat oportunitatea, cu un olfactiv pe care ți l-a format ușuratica asta populară, democrația noastră, fâșneața tuturora, îngăduitoare, mereu conciliantă, amnezică, suficientă, ce mai, o fermecătoare iluzie optică, dar tot tarifată, oricum o iei și o pui. La noi, Fata Morgana a rămas însărcinată cu repetentul clasei.

Te-ai tras pe coate, pe genunchi, ca un infanterist în misiune de cercetare, ai sumețit iarăși olfactivul, și ai cârmit-o hăpt spre politichie, politichia noastră unde nu e nevoie de prea multă carte, iar pentru fațada de carnaval ajunge și o diplomă de la o facultate repede.

De ce sunt eu supărat și scârbit de tine?

Fiindcă ai îndrăznit să scrii despre Decembrie’ 89, ca și cum ai fi fost în stradă, ba mai mult vrei emoții din parte-mi, cu cămașa descheiată pe piept, stavilă în calea mizeriei oarbe a ciocârliilor de oțel, ba mai mult ai vorbit despre aniversarea Revoluției!

Aniversare, nenorocitule, așa numești tu sutele de morți, tineri și copii? Batjocura simulatoarelor, zăngănitul șenilelor? Ca tine mai sunt mulți, deloc mărunți, cu avere, cu putere, cu decizia în buzunarul de la ceas. Politicieni și negustori, cu conștiința trimisă la produs. Azi și mâine, și mereu am să așez, lângă inimă, numele pieriților fără vină.

Hai, să zicem că transcrii ce au spus alții, de față, dar nu, tu dai sentințe, umbli la concluzii etice, dai și citate…rușine ăluia care ți-a luat plaivazul orb din mână, și a folosit știința lui de carte, ca să bage la teșcherea un ban murdar. Probabil, în continuare, vei mai ieși pe sticlă: în fond, Gavroche câți ani avea, când ducea muniția la baricade?

Da, mi-ați irosit, tu și soldații bătrâni ai partidului, 30 de ani de viață, fiindcă am crezut în voi și v-am încredințat-o: pentru asta, nu mai avem ce ne spune. La vârsta mea, am să tac în gura mare, și de aici înainte, în stânga acestei pagini, cam pe unde ar veni inima Ziarului!