Timpul probabil

La noapte schimbăm din nou ceasurile. Dăm ceasurile înapoi, ceea ce trebuia făcut pentru că se știe că la noi există obieciul să se ia ceasurile, dar nici să nu se  dea înapoi. Totuși, acum ele vor fi restituite, dar cu o oră în minus.

Dăm înapoi deci, ceasurile cu o oră. Ce înseamnă în viața fiecăruia dintre noi, rămâne să stabiliți dumneavoastră. Pentru unii trecuți de 70 de ani lucru acesta înseamnă foarte mult, adică este o gură de oxigen, o gură de speranță pentru că au o oră în plus în fiecare zi, adică mai precis în fiecare noapte,  că nu prea au ce face cu ea, numai dacă au insomnii.

În rest, ce să mai spunem, indiferent de schimbarea fusului orar, politicienii noștri execută și efectuează aceleași lucrări de toamnă, arături adânci, însămânțări, unde aruncă cuvintele potrivite din care o să iasă plante foarte frumoase: plantele calomniei, ale minciunii, ale lăudăroșeniei, și înainte de toate sunt acele ferigi uriașe ale promisiunilor, înalte ca cele de la Cernobîl, după explozia care a cam schimbat și direcția Nordului și a Sudului,  acolo, nu la noi, evident.

Ce putem să remarcăm la politicienii noștri? O îmbunătățire evidentă a discursului politic, cumularea de absurdități, de mânie, de prostie, de afirmații halucinante, în majoritate îndreptate împotriva actualului președinte al țării, de care se tem catindații la plimbările clorofilice pe lângă havuzul cu peștișori tricolori din grădina Cotrocenilor.

Se practică tăcerea semnificativă, până acum nu s-a lucrat cu aceasta, până acum în emisiunile de televiziune nu s-a remarcat această metodă, însă acum a apărut și funcționează cu mult succes. La spusele-monolog ale unuia dintre invitați, celălalt tace semnificativ, dă din cap, se adapă, se uită în sus, se uită-n stânga, în dreapta, în cer, după avioane, sau poate după Dumnezeu, vezi Doamne, e vorba despre o reacție la prostiile pe care le spune adversarul politic.

Lucrurile acestea nu sunt noi la noi, și nici nu vor trece prea ușor. Când e vorba să ne încăpățânăm în prostie, în aroganță, în minciună, apoi nu ne întrece nimeni.

Ceea ce este important în preajma acestor alegeri prezidențiale, pare a fi modul în care se coagulează atât opoziția cât și viitoarea putere. Viitoarea opoziție, viitoarea putere, sunt noțiuni noi pentru românul care este sudat în fața televizorului și abia așteaptă să vadă rezultatele acestei încleștări într-o arenă unde a fost presărat din belșug rumegușul demagogiei.

Mi se pare că peste tot, cam în toate emisiunile noastre politice, cele de dezbateri, cele de interpretări politice, se reia în mai multe forme o obsesie de o vechime extraordinară, dar care uite, se păstrează tânără. Noi suntem cei mai buni, noi suntem cei aleși, iar ceilalți n-au făcut decât să dărâme, să otrăvească fântânile, să distrugă culturile, satele, în calea dușmanului, cum se făcea mai demult când veneau năvălitorii și în drumul lor nu era decât pustiu, cenușă și case fumegânde.

Ne-am cam săturat de acești politicieni, dar nu avem ce face. Alții nu cred că vor răsări peste noapte, și chiar dacă o să apară, nu poți scăpa de metehne din cel puțin două motive: sunt foarte plăcute, și în al doilea rând trebuie spus că ne reprezintă și din cauza asta suntem mândri, fără să uităm în permanență că avem și calitatea de români nemuritori, dar și de cetățeni de unică folosință.

Cornel UDREA