TEMPLUL CORPULUI ŞI SOLEMNITATEA MIŞCĂRII • TAI CHIQUAN •

Lacul Gheorgheni. Peisaj de primăvară, cînd iarba e mai verde decît verdele din ochii iubitei, iar florile din coroanele copacilor dau calibrului urban valenţele unei frumuseţi aparte. Cîştigînd, după cum se poate vedea, în monumentalitate. Aici se adună, de ceva vreme, „grupa de avansaţi”a cursurilor Taichiquan* de la Institutul Confucius al Universităţii Babeş-Bolyai. Oameni de toate vîrstele execută, cu o lentoare exasperantă, pentru privitorul curios, exerciţii care-ţi dau senzaţia de limitare a acţiunii, a imposibilităţii de a te desprinde de o forţă care te ţine prins, anulîndu-ţi intenţia mişcării libere. Sînt cele 24 (forma simplificată) sau 48** de paşi, să le spunem, ale unui sport din panoplia de comori naţionale aduse din China: Tai chi quan, artele marţiale de bază care presupun „balans, coordonare, flexibilitate, forţă musculară şi sănătate cardiovasculară. Mişcările sînt destul de uşoare pentru a fi accesibile bătrînilor şi infirmilor, dar desul de provocatoare pentru a pune serioase probleme şi celor mai tineri atleţi”***.

Un fel de… balet în grup, cu o perfectă coordonare de concentrare individuală şi colectivă, dacă-mi este îngăduită licenţa, în care practicanţii serioşi ajung la conştientizarea acelui vechi yin şi yang din gîndirea chineză. Principii care esenţializează mişcarea universală a energiei de oriunde ar fi ea şi care trebuie să se scurgă în aşa fel încît să aducă armonia fiinţei şi „suflarea” universului (Qi).

Concentrarea e maximă. Dar liniştitoare. Fără efort, dacă acceptaţi contradicţia de termeni. Rămîn în urmă clipocitul apei, tremurul frunzelor în adierea vîntului, inegalabila delicateţe a florilor. Şi spusa anonimă a poetului:

La Poarta Estică sînt sălcii line,

Cu foşnet lung pe adieri feline.

Amurgul e răstimpul de-ntîlnire

Luceafărul străluce să aline.*****

Profesorul Zhu Xiaobin:

Tai Chi reprezintă esenţa filosofiei tao. O îmbinare între energiile Yin şi Yang, curgînd în mişcare. Fiecare se regăseşte în fiecare. De aici – puterea. Tai Chi Quan are implicaţii atît pentru sănătatea oamenilor, cît şi pentru autoapărare, avînd complexe conotaţii în artele marţiale chinezeşti. Are strînse legături cu medicina tradiţională chinezească, dar şi elemente din Kung Fu. Îndepărtatele rădăcini în centrul provinciei Hubei, unde o întreagă generaţie a familiei Li Yulin a dezvoltat această adevărată artă de sănătate şi apărare.

– Pe lîngă practicarea zilnică a procedeelor, există, în fiecare an, cîte o competiţie de Tai Chi. Dar şi o zi mondială a acestei arte.

– Este mai mult o sărbătoare a Tai Chi-ului. Sigur, americanii au inventat şi o zi internaţională a acestui sport. În China nu există aşa ceva. Noi ne bucurăm şi practicăm, pur şi simplu.

– Cele 5 familii importante care şi-au creat propriile stiluri au făcut şi diferenţa. Există totuşi un principiu unic?

– Mişcările de bază creează stiluri proprii, iar paşii de „24” sînt uşor de învăţat pentru toată lumea.

– Înţeleg că sînt importante mişcările. Dar există şi o perfecţionare a părţii mintale a practicantului. Cum se leagă una de cealaltă?

– E o întrebare importantă. În momentul în care mişcarea este corectă, mintea trebuie să fie relaxată. Un fel de meditaţie, în care nu ne gîndim la nimic altceva, decît la exerciţiile pe care le avem de făcut. Mişcarea trebuie să ajungă în unitate cu mintea. Un shi fu (maestru – n.n.) ştie să facă în aşa fel, încît aceste două elemente să conlucreze. Pe de altă parte, există un alt nivel, în care ar exista, virtual, o altă persoană lîngă mine. Trebuie vizualizat cu mare intensitate şi, în felul acesta, ajungem să folosim această artă pentru autoapărare. La nivel înalt, întreaga energie se ajustează în funcţie de partener.

O minte şi un trup relaxat. În totală opoziţie cu un corp tensionat şi o minte bulversată. Asta a spus, cîndva, demult, legendarul fondator al Tai ChiQuan, Chang San Feng (n.1247). Care, zice-se, a preluat şi perfecţionat exerciţii de sănătate mintală şi respiraţie controlată, practicate, demult-demult, de strămoşi. Şi astăzi are conotaţii de… luptă. Pentru că Tai Chi Quan are, în primul rînd, ca adversar, să-i spunem, stress-ul şi tensiunile vieţii cotidiene moderne******.

Am stat de vorbă cu mai mulţi practicanţi de Tai Chi Quan de la Institutul Confucius. Toţi mi-au împărtăşit că această formă de mişcare, accesibilă tuturor, are ca beneficii reducerea stresului, eliminarea îmbătrînirii ţesuturilor şi celulelor, tratarea simptomelor astmului, reumatismului şi artritei, înlăturarea migrenelor. Cercetări dinte cele mai serioase din SUA şi Marea Britanie au arătat că Tai Chi Quan şi QiGong (o formă de mişcare mai mult statică) reduc semnificativ tremuratul în boala lui Parkinson şi îmbunătăţesc, în acest fel, căile respiratorii. Iar cercetările medicinei tradiţionale chinezeşti confirmă, fără tăgadă, că practicarea acestor exerciţii ameliorează bolile sistemelor motrice. Şi, nu în ultimul rînd, efectele asupra celor care suferă de Dezordine şi Hiperactivitate şi Deficit de Atenţie, sînt semnificative.

Din nou profesorul Zhu:

– Practica este cheia succesului. Ca în aproape orice pe lumea asta, e nevoie de învăţarea corectă a exerciţiilor, concentrarea pe ceea ce facem şi, nu în ultimul rînd, găsirea celor mai oportune căi pentru delimitarea de alte activităţi umane. Prin practică regulată se fac progrese pas cu pas. Nici locul, nici momentul şi nici felul în care facem exerciţiile nu trebuie fuşerite, ca să zic aşa. Încet, dar sigur, ajungem la ceea ce, fiecare dintre noi, şi-a propus.

***

Plec.

Lacul Gheorgheni (Iulius Mall) rămîne în urmă. Se aud din nou clipocitul apei, tremurul frunzelor în adierea vîntului, inegalabila delicateţe a florilor. Şi spusa poetului:

La Poarta Estică sînt sălcii line,

Cu foşnet lung pe-a şoaptei împlinire,

Amurgu-i veşnicia la-ntîlnire,

Luceafăru-i lumina sorţii pline

Încet-încet, paşii revin în lumea plină de zgomotele contemporaneităţii. Rămîne doar parfumul de Tai Chi Quan, ca ilustrare a principiilor filosofiei chineze, care spune că totul conţine adevăruri diferite şi în aparenţă contradictorii. Cu alte cuvinte, Yin-ul şi Yang-ul sînt în noi. Şi nu sînt în opoziţie. Se completează, doar.

Pagină realizată de

Radu VIDA

Foto: AnomisadiV

* În varianta pin in (scriere aproximativ latină, inventată pentru înţelegerea limbii chineze), se scrie Taijiquan. Pronunţia este aproximativ asemănătoare.

** Există, spune maestrul Li Youlin, şi o variantă de 81 de paşi

** * Taijiquan – Li Deyin, Foreign Language Press, Beijing, 2004

**** The ultimate book of Martial Arts, Fay Goodman, Annes Publishing Ltd, London, 2010, p. 197

***** Cartea Poemelor, trad. Mira şi Constantin Lupeanu, Ed.Albatros, Bucureşti 1985 (vers I şi II) – „Nici un gînd rău” – este caracterizarea aforistică atribuită înţeleptului Confucius.

****** Manual de T’ai Chi şi Qi gong, Bill Douglas (fondatorul Zilei internaţionale a T’ai Chi), Ed. Anet Press, 2002, Filipeştii de Tîrg, p.321