Teama de linguriță

… „Și mai cred că acesta este însuși preacurat Trupul Tău și însuși scump Sângele Tău”, cuvinte pe care preotul le rostește înainte de a-i împărtăși pe credincioși și care pentru cei neumblați la Biserică n-au nici o valoare.  În orice caz, reprezintă mult mai puțin decât ceea ce a circulat deunăzi în mass-media. Ba există și o categorie care se declară buni creștini, mai merg din când în când la Biserică, dar își proclamă temerea de a se împărtăși cu aceeași linguriță. Aceștia trăiesc mai mult orizontal, decât vertical. Negreșit, trăim nu doar într-o societate post-modernă influențată de curente și concepte distructive, între care la loc de cinste se află individualismul și secularismul, dar într-una damblagită de frica de îmbolnăvire, într-o lume a ipohondrilor. Nici nu mă mir dacă avem în vedere că trăim într-o țară în care bisericile sunt prea multe, iar farmaciile tot sunt prea puține. Pentru că tot sunt suntem izolați la domiciliu, m-am întovărășit de câteva zile cu o carte a Mitropolitului Emilianos Timiadis, care creionează în tușe deloc optimiste lumea în care trăim. Vorbește de o umanitate aflată în pragul morții, victimă a noului Leviatan, o mașină socială care reduce persoana umană la o simplă rotiță dintr-un întreg, o umanitate distrusă de forțele centrifuge care se opun unității. Omul de astăzi trăiește drama unei profunde respingeri a antropologiei creștine, al cărei model este persoana, creată după chipul și asemănarea Creatorului. A se vedea capitolul 1 al cărții Facerea, unde găsim textul fundamental al antropologiei creștine. Îngăduința de sine și abuzul de libertate sunt periculoase și nu alungă numai frica de Dumnezeu, dar generează dispreț. Scandalul „lingurița” a devenit o pâine bună de mâncat pentru internauți, iar pe cea mai cunoscută rețea de intoxicare (pardon, de socializare) s-a declanșat cascada atacurilor la adresa Bisericii Ortodoxe și a slujitorilor. Fotografii cu oameni asistând la Sfânta Liturghie oficiată în aer liber au devenit virale pe internet. Gata, s-au găsit adevărații vinovați pentru răspândirea coronavirusului: „popii” și locurile de joacă ale pruncilor! Bisericile ortodoxe au devenit cele mai mari focare de răspândire a coronavirsului. O descoperire epocală. Românii veniți buluc din diaspora au fost dați uitării. Lingurița de împărtășanie a devenit dușmanul poporului, iar preoții sunt niște paraziți, care îi încurajează pe oameni să se adune măcar 100 la biserică. Dintr-o dată, medicii nu mai fac față fiindcă cei care au participat duminică, 22 martie, la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca s-au împărtășit din aceeași linguriță. Să fim înțeleși, ordonanța militară a fost dată strict împotriva ortodocșilor care merg la biserică. „Să-mi fie mie Euharistia aceasta spre sănătate…” sunt cuvinte ce au sens pentru cei puțini, dar golite de sens și fără noimă pentru majoritatea absentă, indiferentă, agnostică și anticlericală. Acestea sunt sufletele neatinse de Evanghelie, or astfel de indivizi se mulțumesc să-și admire pietatea, se declară ortodocși, dar trăiesc ortodoxia defectuos, superficial. Aceștia să bage bine la cap: nu mor caii când vor câinii, iar bisericile ortodoxe nu se vor transforma în silozuri de vânzare. Nu lingurița este problema, ci deranjează Cel care se află în linguriță și care a devenit prea incomod pentru mulți, așa cum a fost și în urmă cu peste 2000 de ani. Sunt în asentimentul unui coleg de breaslă, că lingurița a devenit vehicul de infectare, dar nu pentru cei care se împărtășesc, ci pentru cei care nu o fac. De-acum ar trebui să ne așteptăm ca la cererea insistentă a „antihriștilor”, slujba de Înviere să fie anulată cu Poliția. Considerente pentru a alunga aprehensiunea celor care contestă împărtășania cu aceeași linguriță și Același Hristos, și ieri și azi și în veac, sunt foarte multe, dar mie îmi este o și mai mare teamă că nici unul nu ar conta și convinge. De ce? Fiindcă lipsește credința, fundamentul însuși pentru sfințirea vieții. Credința că în căușul linguriței se află El, iar nu pâine și vin. Atenție, a nu crede, a nu te afla în matca credinței, nu înseamnă a nega credința altora, respectiv a acelora care nu și-au făcut probleme că se împărtășesc cu aceeași linguriță. Desigur, societatea de astăzi, neavând un alt mod de gândire coerentă, pune cel mai mare preț pe adevărul factual, verificat și verificabil, pe adevărul logic. O astfel de gândire nu poate genera decât o credință provizorie, aflată în stadiul de ipoteză. În această perioadă cenușie, Dumnezeu, pe care mulți nu-l mai aduc în discuție, așteaptă de la noi trezie, o stare de luciditate, de limpezime și cumpătare. Mă consolez că lovită fiind din toate părțile, biserica răspunde, totuși, prin tăcere, „ca un miel nevinovat fără de glas înaintea celui ce-l tunde”, cu acțiuni care nu sunt mediatizate, fiindcă nu fac rating. Biserica trăiește după principiul cel ce face bine trebuie să facă mai mult bine. În rest, nu încălcați ordonanțele militare, păstrați distanța socială, dar, totuși, apropiați-vă de familie, izolați-vă în case, dar nu vă izolați și sufletele. Și rețineți: nu atât coronavirusul amenință lumea, ci intoleranța la aproapele, care degenerează în ură. Mergem înainte, calea se va lumina.