Studenţi „de poveste”: Iosif Ciunterei

Iosif Ciunterei este student în anul II la secţia de Etnologie din cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie. Un lucru prin care se remarcă Iosif este preocuparea lui pentru revitalizarea tradiţiilor româneşti.

Pasiunea lui pentru tradiţie apare foarte devreme, arta meşteşugului ţărănesc descoperind-o chiar la el acasă. Trăind într-un mediu ţărănesc în judeţul Bistriţa-Năsăud, Iosif şi-a dat seama că îşi doreşte să ducă mai departe tradiţiile moştenite în familie. La 17 ani face primul pas în promovarea specificului ţărănesc, realizînd la un post de radio local emisiunea „Cu Iosif pe coclauri”, în care le ia interviuri ţăranilor gospodari. Un an mai tîrziu, el reuşeşte să realizeze aceeaşi emisiune şi la o televiziune locală. În prezent, îşi menţine atît emisiunea de la radio, cît şi cea de la televiziune; în plus, el mai are o emisiune cu specific tradiţional la un post regional de televiziune. Totuşi, chiar dacă a fost implicat în mai multe proiecte în primul an de facultate, Iosif nu şi-a neglijat studiile, terminînd semestrul al doilea cu media 10 şi beneficiind de bursă de merit.

Un proiect în care a investit foarte multă energie este cel legat de lupta pentru reglementarea cultivării cînepii româneşti. Totul a început atunci cînd s-a gîndit să semene pe o suprafaţă de 2-3 ari cînepă cu scopul de a revitaliza acest material extraordinar pentru ţesături şi mai ales pentru vestimentaţie. Iosif declară că „dacă vorbim de tradiţii, putem spune despre cînepă că face parte din identitatea poporului român, fie că unora le place sau nu”; de aceea, el va propune ca data de 6 august să devină Ziua Cînepii la nivel naţional. Speră să reuşească acest lucru cu ajutorul mai multor directori de muzee din ţară, care la rîndul lor ar putea semăna în incinta muzeelor pe care le conduc o suprafaţă mai mică de cînepă. Pînă acum a întîmpinat foarte mari dificultăţi cu autorităţile pentru obţinerea autorizaţiei de cultivare a cînepii, dar va continua să lupte pentru această idee.

Anul acesta, Iosif vrea să dezvolte noi proiecte, printre care realizarea unui film documentar despre „drumul grîului”, începînd de la aratul cu boi, cum se facea odată, şi continuînd cu semănatul şi culesul grîului, pînă la realizarea pîinii. În acest demers, este ajutat de primarul unei comune din Bistriţa.

Pe lîngă acest proiect, el îşi mai doreşte să reînvie două obiceiuri vechi, nunta tradiţională în vatra satului şi cununa strugurelui (vechiul obicei de a zdrobi strugurii cu picioarele), pe care vrea, de asemenea, să le înregistreze pe film. Astfel de filme documentare speră să le facă cunoscute publicului larg şi ele să devină sursă de inspiraţie şi pentru alţii.

Adrian Mleşniţe