Structura anului școlar și decizia politică

Pentru că au fost frământări și întrebări în aceste ultime două săptămâni legate de data începerii noului an școlar, vă propun să analizăm astăzi relația dintre structura anului școlar preuniversitar și rolul deciziei politice în acest subcapitol de educație în România.

Știm cu toții că la sfârșitul lunii iulie primul ministru al Guvernului în funcție a solicitat oficial ministrului Educației să analizeze posibilitatea prelungirii vacanței de vară cu o săptămână, ceea ce ar fi însemnat ca școala să înceapă pe 16 și nu pe 9 septembrie a.c. Motivul anunțat se referea la cererea făcută în acest sens de patronatele din turism.

Se aștepta probabil ca știrea să provoace bucurie celor 3 milioane de elevi în cauză și încă unui număr aproape dublu de părinți și bunici. Numai că nu a fost deloc așa. Dimpotrivă.

Nu vom intra în culisele acestei solicitări despre care am aflat că, până la urmă, patronatele din turism au solicitat-o doar începând cu anul viitor. Ceea ce ne interesează este să aflăm dacă, din punctul de vedere al Legii Educației Naționale (Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare), al regulamentelor și procedurilor în uz, structura anului școlar în preuniversitar poate să fie sau nu modificată pe ultima sută de metri ca rezultat al unei decizii politice, în cazul de față al solicitării/cererii primului ministru.

Astfel, Legea nr.1/2011/Legea Educației Naționale, la art. 94, alin. (2), litera r) prevede cu claritate că Ministerul Educației Naționale și nu alt minister sau altă autoritate stabilește structura anului școlar, în timp ce la art. 3, alineatele b) și e) din Hotărârea Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale se menționează cu aceeași claritate că Ministerul Educației îndeplinește funcția de administrare și autoritate de stat în domeniul învățământului. Așadar, răspunsul e clar și categoric: doar MEN stabilește structura anului școlar, aceasta fiind o competență exclusivă a acestui minister, chiar dacă ministrul Educației este parte din Guvern și se subordonează primului-ministru. Plus că, tot prin lege, structura anului școlar trebuie anunțată și publicată în Monitorul Oficial cu cel puțin 6 luni înainte de începerea anului școlar la care face referire. Prin urmare, nu schimbăm regulile în timpul jocului decât în situații excepționale (calamități naturale, epidemii etc.) și chiar și atunci schimbarea o face tot Ministerul Educației (dacă e vorba de teritoriul national sau de regiuni) și/sau inspectoratele școlare (dacă e vorba de județe, orașe, localități), cu anunțarea ministerului.

De ce a solicitat atunci primul ministru ministrului Educației schimbarea datei de începere a școlii din 9 pe 16 septembrie și de ce a fost nevoie de două săptămâni de tensiuni și dezbateri pentru ca situația să revină la normal? Nu cunoaștea primul ministru prevederile Legii Educației și ale HG 26/2017? Probabil că nu, dar nici nu trebuie și nu are cum să știe primul ministru toate legile, hotărârile și regulamentele. Aceasta e treaba consilierilor săi. Nu știm și nici nu are importanță cine este consilierul dnei prim-ministru pe Educație, important e că structura anului școlar nu a fost modificată. Și aici Ministerul Educației și partenerii săi sociali și-au făcut datoria. Și e bine că s-a întâmplat așa, altfel trebuia schimbat urgent conținutul alineatului (7) al art. 2 din Legea Educației, care prevede că „În România învățământul constituie prioritate națională”, cu textul „În România turismul constiutie prioritate națională”. Ceea ce, la urma urmei, n-ar fi fost un pericol real și nici un atentat serios la siguranța învățământului național, din moment, ce prin lege organică, în România învățământul constituie prioritate națională încă din 2011, dar la nivel de Guvern încă nu se știe acest lucru. Poate pentru că în învățământ nu avem patroni!

Prof. dr. Mircea BERTEA