Sinteza milei

(Dezvăluiri bombă, știri-dinamită, adevărul care doare, un comando al inteligenței!!!)
Scenariul adoptări tacite a autonomia scaunelor.
Într-o dimineață, președintele Ciolacu a dat știrea pe mess: „Bă, mâne la noo le dăm la ăștia tacit autonomia. Așa gândesc eu: vom câștiga alegerile din toamnă, facem un scor uriaș cu aprobarea autonomia asta!
Deci, dați Ok, votați cu DA, doar nu o să mergem în parlament pentru un fleac de autonomie. Și ce dacă nu îi informăm pe ceilalți? Avem majoritate, facem ce vrem! Mă lași, cu dezbaterea publică? Nu e voie de ieșit din căși, nui voie pâlcuri mai mari de trei! Și ce dacă Președintele Țării nu o să știe?
Ce e țara lui? Majoritatea aprobă scaune! Hai, mă, iar începeți cu visul de secole, 1918, astea-s frecții! Ce Constituții, spaima Nuții! Nu mai puneți botul! Mergem pe șestache, ne pregătim victoria din toamnă și rămânem în Istorie, ca cel mai iubit partid!
Fiți atenți, am să zic, că eu, ca Președinte al Camerii Deputaților, nu am ștut nimic, că voi ați votat. Îi băgăm în ceață!
Așa-i că sunt inteligent și deștept?
Brici? Nu! Nu vreau să mă rad, chiar dacă uneori mă bărbieresc!

Acesta a fost scenariul, se propune să fie dat ca subiect la un seminar despre IQ-ul oamenilor politici.
Jos masca, domnule Ciolacu! De ce nu l-ați informat pe Ion Cristoiu, cum se poate? Ați ajuns să gândiți autonom?
*
Câteva televiziuni, într-o cinică înșiruire, cu repetiții, ca o vitaminizare a unor dejecții cu caracter penal, de pe facebook, despre „johannis” (nu tu președinte, nu tu majusculă) vânzătorul de copii, nazistul, surtucul roșu, proprietarul ilegal, prin rapt, a șase case, vânzătorul pădurilor, șogorul lui Soros, sluga lui Merkel, groparul României”, ca printr-un miracol schimbă refrenele imunde, când îl au ca invitat pe „fostul președinte al României, Traian Băsescu, luați loc domnule președinte, am vrea să știm, domnule președinte, etc”.
Niciodată fostul președinte nu a îndemnat ca domnul Klaus Werner Johannis, președintele în funcție al României, să primească respectul cuvenit, ba mai mult și pentru dumnealui, acesta este Johannis, și de aceea, își permite să spună unui ministru actual „marș afară din guvern!”, și să dea indicații prețioase, soluții, ba să mai bage și strâmbe, ca lider al unui partid de buzunar, ca fost președinte al țării, pe care memoria colectivă îl va reține doar pentru o mizerie ce a afectat suflarea muncitoare, pe pensionari, măsluirea grosolană a victoriei în cea de a doua legislatură și mizeria de colaborator al Securității.
Astea îi vor însoți numele aici, chiar și când va fi fost plecat dicolo. Dar alții nu au procedat la fel? veți întreba, cu îndreptățire.
Ba da! Însă acest turnător a fost Președinte al României, 8 ani!
Nu mă omor după Președintele Johannis, stau mărturie multe dintre postările mele, dar mă gândesc cu mânie, cu tristețe la ceea ce cred politicienii despre noi, acum cu spatele întors, cărora le vedem fățăul lingușitor, doar din patru în patru ani. Uitați-vă, la televiziunile altor țări. Respectul pentru Președinte este litera de lege a conștiinței naționale.
Mârșăvia majorității parlamentare, care de acasă hotărăște destinul Țării, se leagă nemijlocit de uriașa ticăloșie a acestui partid care într-o situație limită, în mijloc de pandemie ucigașă, își bate joc de 18.000.000 de români. O filă neagră și tristă din istoria unui partid, deja pe catafalc.