Sau pensie sau salariu de stat

Recent, ministrul Muncii Violeta Alexandru a afirmat că va prezenta, în curând, o propunere legislativă “coerentă” privind interzicerea cumulului pensiei cu salariul de la stat. Motivarea unei asemena decizii constă, în opinia ministrului, în faptul că trebuie să existe o justă măsură “faţă de o situaţie dată în care o persoană, deşi în plină formă de muncă, după ce primeşte pensia se angajează tot într-o instituţie publică, de unde vine concluzia că ea poate munci în continuare”. De remarcat că propunerea legislativă ar viza doar posturile bugetare, nu şi pe cele din mediul privat, astfel că o persoană pensionată de “la stat” ar putea să se angajeze la o firmă privată, dar nu şi într-o instituţie publică.
Situaţia prezentată de actualul ministru al Muncii nu este nouă şi nici nu reprezintă o raritate. Sunt cunoscute numeroase cazuri în care persoane pensionate la vârste sub 50 de ani, deci cu deplină capacitate de muncă – cum se poate întâmpla cu magistraţii, poliţiştii sau jandarmii, de exemplu – revin în activitate tot în funcţii publice, ceea ce numai firesc nu pare a fi. Nu pare, însă iată că este posibil, iar diverse instituţii publice – administraţia locală este prima care îmi vine în minte – încadrează sau chiar sunt conduse de pensionari de stat, care “blochează” astfel accesul altor persoane la posturile respective.
Să ne reamintim că o decizie similară cu cea propusă acum a fost adoptată, prin Ordonanţă de Urgenţă, de unul dintre guvernele Boc, prin 2008, şi interzicea cumularea pensiei cu salariul de la stat pentru cei care aveau o pensie mai mare de 1.700 de lei, valoarea de atunci a salariului mediu brut pe economie. Ordonanţa cu pricina a fost contestată de Avocatul Poporului la Curtea Constituţională, care a considerat că actul respectiv afectează drepturile fundamentale prevăzute de Constituţie privind dreptul la muncă şi dreptul la pensie.
Acum, ministrul Muncii susţine că va face o propunere asemănătoare, dar că aceasta va respecta deciziile Curţii, deoarece nu va îngrădi dreptul la muncă al persoanelor respective, care ar putea activa şi după pensionare, însă numai în mediul privat. O întrebare care se poate pune este prin ce diferă fundamental, din punct de vedere juridic, o slujbă într-o instituţie publică de una la privat, şi dacă o asemenea restricţie este admisibilă. Sincer, deşi propunerea ministrului Muncii mi se pare absolut corectă şi perfect justificată, eu nu văd nici o diferenţă esenţială între cele două tipuri de slujbe. Însă, eu nu sunt specialist în domeniul juridic, aşa că este posibil să existe una, şi astfel să fie posibilă adoptarea unei astfel de prevederi, care, repet, mi se pare justificată. Rămâne însă de văzut dacă va fi considerată şi constituţională.

Viorel DĂDULESCU