PSD I scade, PSD II creşte

Ca orice partid românesc care se respectă, PSD-ul are o viaţă foarte agitată. Şi, dacă nu o are, şi-o face. Desigur, exemple mai există. Chiar multe. De fapt, acestea nu reprezintă excepţii, ci regula.

Dacă stăm să ne gândim ce s-a întâmplat după 89, am putea rememora că PNL-ul s-a tot desfăcut şi refăcut (vă mai amintiţi de “PNL Câmpeanu”?), pentru ca acum să avem un fel de două PNL-uri: unul botezat ALDE (după numele grupului parlamentar european) şi celălalt care încă îşi păstrează denumirea iniţială, dar care este format din politicieni ce nu au nici o treabă cu liberalismul (inclusiv foşti inamici politici, cum sunt cei din PDL, şi aceştia proveniţi din fostul Front al Salvării Naţionale). Despre PNŢ-CD ce să mai spunem? Despre morţi, numai de bine. După dispariţia fizică a lui Corneliu Coposu, partidul a luat-o razna de tot, pentru ca acum să mai existe doar în amintiri. PDL-ul, iniţial a lui Petre Roman şi apoi al lui Băsescu, a topit ce mai rămăsese în PNL, alţi membri optând pentru PSD, iar alţii alegând varianta PMP-ului, construit de acelaşi Băsescu. Dar de PRM (Partidul România Mare al lui C.V. Tudor) vă mai aduceţi aminte? Dar de PUNR (Partidul Unităţii Naţionale a Românilor)? Sau de PUR (Partidul Umanist Român, fondat de Dan Voiculescu) şi apoi transformat în Partidul Conservator? Partidul Ecologist Român, al cărui “stindard” era Dolphi Drimer, vă mai spune ceva?

Dacă este să ne întoarcem, totuşi, la PSD, haideţi să ne amintim că acesta s-a desprins din acelaşi Front al Salvării Naţionale, pentru ca apoi (sărim peste cîteva etape) să se unească, “prin absorţie”, cu fostul Partidul Social Democrat Român (al lui Sergiu Cunescu) care, de altfel, mai păstra doar acronimul fostului PSDR interbelic.

PSD şi-a tot schimbat şefii, nume ca Iliescu sau Geoană mai fiind amintite sau în dosare penale privind “revoluţia” şi “mineriadele” (primul), sau datorită celebrei sintagme “s-a culcat preşedinte şi s-a trezit prostănac” (al doilea).

Lucrurile stau un pic altfel acum: Victor Ponta, fostul preşedinte al PSD-ului (care l-a detronat pe Geoană), “înlocuit” apoi în funcţie de Dragnea, şi-a făcut propriul partid. Pro România, botezată neoficial “PSD II”, a ajuns să conteze în Parlamentul României, principala “sursă de venit” fiind membrii din PSD I, condus încă de Dragnea. Mai mult, PSD II a ajuns să ameninţe PSD I. După ultimele migrări (ultimele, dar, din câte se pare, nu şi cele din urmă) – ale lui Mihai Tudose, Georgian Pop, Oana Silvia Vlăduca și Corina Bogaciu – PSD II a ajuns ca în Camera Deputaţilor să deţină mai mulţi reprezentanţi decât ALDE, principalul aliat (oare pentru câtă vreme?) al PSD I. Cert este că PSD I scade, iar PSD II creşte. Astfel că, la un viitor vot în Parlament (şi acum urmează votarea bugetului), PSD I ar depinde (aşa cum s-amai întâmplat) şi de UDMR. Care cine ştie ce s-ar mai putea să ceară.

Ce va urma, e greu de anticipat. Având în vedere “consecvenţa” membrilor PSD (şi I şi II) este posibil orice. Inclusiv debarcarea lui Dragnea (care, dacă tot veni vorba, nu a reuşit să îndeplinească unul dintre principalele obiective ale psd-iştilor, formulat în celebra Ordonanţă 13) şi care este tot mai contestat în cadrul formaţiunii sale.

Orice va fi, cert este că în această primăvară vom avea parte de o temperatură politică mult mai ridicată decât cea anunţată de meteorologi.