Primul judoka nevăzător din ţara noastră medaliat internaţional, student de succes la UBB

Primul judoka nevăzător din ţara noastră, Alexandru Bologa, care a obţinut în toamna anului 2016 medalia de bronz la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro, iar anul trecut aur la Campionatele Europene pentru nevăzători, este în acelaşi timp şi student la Psihopedagogie Specială, la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, scrie AGERPRES.

Alexandru este legitimat la Clubul Universitatea CSM Cluj-Napoca şi se află într-un moment de plină ascensiune sportivă, ţintind aur la mondialele de anul viitor, dar în acelaşi timp vrea să folosească experienţa sa pe tatami pentru a promova sportul în rândul persoanelor cu dizabilităţi. A ales să urmeze Psihologia tocmai din cauza emoţiilor pe care le avea înainte de competiţii, iar anii petrecuţi în facultate i-au dat noi idei. Poate şi datorită succesului pe care l-a avut, dar şi norocului de a întâlni antrenori care să aibă răbdarea de a-l susţine în viaţa sa de sportiv, Alex se luptă acum nu doar în concursuri, ci şi în societate, pentru a-i face pe cei din jurul său să înţeleagă că sportul şi dizabilităţile nu sunt întotdeauna incompatibile. Tânărul sportiv consideră că prea puţine persoane cu dizabilităţi fac sport în România, tocmai pentru că nu ştiu că aceasta este o lume care le poate fi şi lor accesibilă. „Eu îmi doresc să promovez sportul, îmi doresc să creez o imagine bună a sportului, a judo-ului, în rândul persoanelor cu dizabilităţi. (…) Asta, din păcate, la noi lipseşte, oamenii nu cred că persoanele cu dizabilităţi pot să facă aşa ceva. Şi atunci, desigur, părinţii, pentru indemnizaţia aia ce o primesc de la stat îşi ţin copilul acasă şi nu realizează cât rău îi fac. Sunt foarte mulţi copii care provin din familii cu poziţii nefavorabile şi ei încearcă să trăiască de pe acea indemnizaţie”, explică Alex.

Tânărul este student în anul III, iar subiectul licenţei sale ar vrea să fie tocmai acesta, al cercetării motivelor pentru care persoanele cu dizabilităţi nu fac sport în România. Una dintre lipsuri se referă, crede el, la faptul că nu sunt mulţi antrenori dispuşi să îşi asume responsabilitatea lucrului cu o persoană cu dizabilităţi. „Mă gândesc la un centru unde să se poată face iniţierea, pentru că ei trebuie integraţi între sportivii normali. E important și ca părinţii să ştie unde să vină. La noi, dacă ai un copil cu dizabilitate şi vrei să facă un sport, nu ştii unde să îl duci”, spune Alex.

Tânărul are deja planurile conturate pentru ce va urma după susţinerea licenţei, însă un masterat prin care să se specializeze în ramura psihologiei sportive nu există în România. Pentru moment se gândeşte să facă un alt tip de masterat, deoarece o plecare din ţară i-ar da peste cap programul sportiv şi viaţa, iar pentru interesul său aparte va găsi timp să studieze de unul singur. Până atunci însă, Alexandru îşi uimeşte cunoscuţii, de la antrenori la colegi, prin felul în care reuşeşte să se descurce cu două activităţi care ar fi extrem de solicitante şi pentru o persoană fără dizabilităţi. Cheia pare să fie o foarte bună gestionare a timpului şi a energiei.

Antrenorul său, Tamas Gergely, crede că a descoperit secretul tânărului sportiv, care ar putea fi datorat tocmai condiţiei lui speciale. „Este mult mai atent la detalii, e foarte conştiincios, gândeşte foarte mult, citeşte foarte mult… Este foarte dedicat. Îl văd cât e de interesat de informaţie, ascultă multe audio-book-uri, are o memorie extraordinar de bună”, explică Tamas.

El spune că Alexandru a fost primul judoka nevăzător din România, ceea ce a însemnat pentru cei doi antrenori ai săi, el şi Gianina Andreica, începutul unui drum poate dificil, dar şi uimitor în acelaşi timp. „Pe mine mă fascinează ideea să lucrez cu el, o fac din plăcere. Învaţă foarte repede. Dacă învăţăm o tehnică nouă, are capacitatea de a învăţa atât de bine, îşi construieşte mişcările în aşa fel încât la următorul antrenament zici că de doi-trei ani ştie tehnica respectivă. Este foarte puternic mental, ia mişcarea şi-o analizează, o vede din toate părţile, şi-o aranjează, o desface în bucăţi, în mişcări, şi atunci, peste 2-3 antrenamente, o face foarte, foarte bine”, spune antrenorul.

După Jocurile Paralimpice de la Rio (Brazilia) din 2016 şi după Campionatele Europene de seniori pentru nevăzători de la Walsall (Marea Britanie), ecoul rezultatelor lui Alex a făcut ca numărul persoanelor cu dizabilităţi care au prins curaj să încerce un sport să crească. „Rezultatul extraordinar de la Rio deja a atras foarte multe persoane care ar vrea să vină să facă acest sport”, mai spune Tamas Gergely, care este antrenorul lui Alexandru Bologa, din 2011.

Pentru viitor, Alex are ţintele foarte bine stablite: o medalie la Mondiale anul viitor, în 2019 să iasă campion la categoria sa, iar în 2020 o nouă medalie la olimpiadă.

Alexandru Bologa este legitimat şi la clubul U-CSM-C.S. Lamont Cluj, deschis de Sally Lamont, care promovează sportul printre persoanele cu dizabilităţi şi care susţine sportul paralimpic în România.